Florile dalbe verzi de măr,

Îți culeg ninsori din păr,

Le topesc, să nu te doară,

Fac din ele primăvară

În călcâie să-ți răsar

Verde crud dintr-un lăstar.

Din clinchet de clopoței,

Desfac miez din anii mei

Ți-i trimit cu împrumut

-Talisman- să-l porți la gât.

Şi-ntr-un colț de calendar

Îți închid timpul hoinar,

Între ziduri plumbuite

Să învețe să te uite.

La mulți ani, oameni…

De-atâta verde s-a trezit pădurea

Şi suflă ca nebuna furtuni.

Într-un copac a ruginit securea

Iar în lăstarii lui cresc doi lăstuni. 

Fereastra mi-e deschisă spre visare,

Când dimineața trage de lumină.

Tăcerea urcă spre un colț de zare,

Pe o culoare ce-n penel suspină. 

În primăvara ce tresare-n muguri,

Un gând striveşte dur o amânare.

Amurgul se strecoară printre rânduri

Cu paşi desculți şi…

Aș mai trăi ca să petrec,

Cu păsările să mă-ntrec,

În zborul lor să le imit.

Dar... poate m-am copilărit

Îmbătrânind.



M-aș vindeca de anii mei

Și ei acolo-niște zmei

-zburând cu tot ce mi-a fost dat,

spre un apus întârziat

Plin de păcat!



M-aș îmbrăca în răsărit

Și aș trăi cum n-am trăit.

Din verde mi-aș croi covor

Și cuib, din țipăt de cocor,

De-ar fi să mor!



M-aș duce prin păduri de plopi

Și-aș învăța…

De vară

Mărul brațele-și întinde

Peste ochii dimineții.

Spini și ace răzvrătite

Își trezesc din somn scaieții.

*

Ca o arătare sumbră

Se ivește dintr-o dată 

O imensă, neagră umbră,

Peste grădina secată.

*

Doi ciulini și-o pălămidă,

Țepoase şi guralive

Râd de-o plantă cam timidă,

Nu că ar avea motive!

*

Un păianjen prinde-n plasă 

Dintr-un zbor, o biată…

Am să mai vin când vara urcă dealul 

Și-un strop de regăsire a căzut

În cuib de rândunici ce trag de voalul 

Albastrului cu iz de început.

Am să mai vin când toamnele se-alintă

Printre livezi cu gust de amintiri

Când din copilării, talpa rănită

Înalță zmei prin albele trăiri.

Am să mai vin la început de școală

Când ingeri albi, prin timpul efemer

Adună cerul dintr-o călimară

Uitată-n banca de lângă…

Prin podul casei, într-o ladă veche,

Aproape șters, pe-o foaie de hârtie,

Mai e un vers de când eram pereche

Scris într-o oră de caligrafie.

Mai e și un ierbar cu păpădii,

Iar într-un colț, un fir de liliac.

Mă răscolesc secundele târzii

Când toate în prezent mi se prefac.

Sub sania de lemn cu clopoței

-cadoul de la tata cel mai drag,

E o tăbliță cu toți anii mei

Și niște ghinde prinse în…

Te-am căutat prin ani rămași departe

Și câte întâmplări s-or fi topit, 

Câte păduri de noi s-au desfrunzit 

Prin timpul nemilos ce ne desparte.

Te-am căutat prin țări fără hotare,

Prin depărtarea stinsă-a unui tren

În ritmul unui nesfârșit refren

Cântat de-o gară tristă, la plecare.

Te-am căutat și prin singurătate

Și prin absențe, răscolind absurd,

Printre scrisori rămase într-un…

Te-am lăsat pe o colină

la o margine de sat,

unde zmei cu chip de îngeri 

joacă hora ce-au furat.

Unde frunza plânge-a doină 

ce se-aude-n depărtare

şi răspunde pân'-aici, 

chiar în cuiul ce mă doare.

Te-am lăsat cu cerbi înfipți 

în săgețile din arcuri

şi cu urşi născuți a milă 

pe sub băncile din parcuri.

Te-am lăsat fără fântâni,

unde altădată caii

mângâiați de mâini…

Vibrează-n crizanteme la margini de tăceri,

O pace ireală din basmele de ieri

Şi vara iar se mută şi lasă-n urmă vânt,

Şi se ascunde-n mine cu florile crescând.



Un nufăr ține-n palme un răsărit de soare,

Pe malul stâng se stinge ultima mea plecare.

Sunt iar acasă, mamă, ucid călătorii

Şi-n rănile din talpă îmi cresc copilării.



De prin păduri virgine, aud chemări în şoapte

Şi-mi văd copilăria gustând din mure coapte.

Sub geana de…

S-a înserat de mult şi toate tac.

O mică stea mai pâlpâie agale,

Pe creanga ruptă-a unui vechi copac,

Într-un decor cu întâmplări banale.



De la fereastră toate-mi sunt senine,

Bacovia mă trage de tristeți.

Ascult secundele cum trec prin mine,

Apoi, se scurg în ore prin nămeți.



Şi ninge strâmb şi ninge nebuneşte

Nu se mai vede cerul şi pământul.

E totul alb şi noaptea mă orbește,

Iar de un timp a-nnebunit şi vântul.…

E toamnă. Pe la Dunăre, pescarii

aruncă-n lotci tăcerile din peşti.

Şi nu mai ştiu din care-adânc de carii,

Mi-au prins în undiți cartea cu poveşti.



În scoicile-ngropate în nisip

Se tânguie un sunet de chitară.

Şi parcă timpul a încremenit,

În cerul revărsat în călimară.



E toamnă şi-nspre margine de sat,

Căruțele îşi leagănă țiganii

Şi nu mai ştiu pe unde şi-au lăsat

Poemu'- n care înfloreau castanii.



Țiganca, acea…

Poeme şi tăceri



Singurătatea doarme pierdută printre stele

În noapte şi în mine se face iar târziu.

Spațiul îşi toarce timpul şi-n gândurile mele,

Se plimbă anotimpuri cu care te rescriu.



Prin suflet trec în grabă mici păsări călătoare

În zborul lor e toamnă şi se ascut tăceri,

Se răscolesc poeme în frunza muritoare

Şi-mi plouă în cuvinte prin verile de ieri.



Noaptea îşi plimbă luna ca pe o lumânare,

Şi-mi picură în sânge…