Și poartă pe buză urmă de floare

[Calin Tina]

Ninge alb la mine-n suflet, roata vieții s-a-nvârtit
Lacrimă a zilei oarbe pe-un altar spre răsărit
Fulgii se topesc în urna unde-am pus iubirea-n vară
Un colind se sparge-n ceruri, într-un colț de stea polară.

Mi-ai adus, tu crai de verde, un sărut timid prin Ler
Mi l-ai așezat în palmă și-a înflorit prin frig și ger
Cavaler din altă lume stai la margini de poveste
Dăruindu-mi prin troiene mii de zâmbete, drept veste.

Nu uita, te-aștept prin iarnă cu trei note-n faldul nopții
Ca să spulberi înzidirea unde-au pus străbunii, sorții,
Să arunci un pod de vise prin fiorduri făr' de maluri
Urlă zarzării în floare, invadați au fost de fluturi!

[Grig Salvan]

Un poem bine scris. Vers melodic, baladesc „în dulcele stil clasic”, plăcut la lectură, cu o sonoritate caldă și ritmicitate bine temperată. Fiecare vers „bine adus din condei”, alcătuind un discurs de dragoste elegant și pătimaș. Am citit cu mare plăcere.

[Vasilisia Lazăr]

Iată că citesc și vers clasic la dumneavoastră. Frumos, dar tot mai mult m-a impresionat cel liber. Atenție la rima maluri/fluturi!

[Chris]

pentru mine totul a fost bine pana la ultimul vers. am intalnit imagini frumoase: 

Un colind se sparge-n ceruri, într-un colț de stea polară.

Dăruindu-mi prin troiene mii de zâmbete, drept veste.

Nu uita, te-aștept prin iarnă cu trei note-n faldul nopții 

[Stanescu Valentin]

Recunosc, ai idei, ai condei. Mi-a plăcut poezia ta. Fiecare vers are un colţ de univers, imagini succesive cu muguri de metafore.