tranzit

[bolache alexandru]

într-o scrumieră 

somelierul dansează 

pe o partitură oarbă 

frunzele merg la cazinou 

îmbrăcate în frac

unele cad 

răvășite 

alba-neagra

într-un târg de provincie

vânătorile de visuri

hohotesc plictisite 

goi suntem hidoși 

un saltimbanc

își dă demisia

clovnul face grevă 

scrumul 

e o miere

cu gust

de pelin

[Vasilisia Lazăr]

Alex, poemul tău construiește, cu o imaginație debordantă și un rafinament al absurdului, imaginea unei lumi în care logica obișnuită se destramă, iar simbolurile își schimbă permanent măștile. Fiecare secvență surprinde prin originalitate și invită cititorul să caute sensul dincolo de aparențele ludice. Finalul, de o forță aparte, lasă gustul amar al unei realități în care frumusețea și deziluzia coexistă. O poezie profund personală, recognoscibilă și autentică. 

Și acum, să citim un pic poemul:

„somelierul dansează / pe o partitură oarbă”
Somelierul, omul gustului și al rafinamentului, dansează pe ceva ce nu poate vedea. Este o imagine despre orientarea într-o lume lipsită de repere.
Apoi:
„frunzele merg la cazinou / îmbrăcate în frac”
Extraordinar! Natura este antropomorfizată, dar nu gratuit. Frunzele intră într-un joc al hazardului. Toamna însăși devine o partidă de noroc.

Și apoi vine imaginea care m-a făcut să zâmbesc amar:
„un saltimbanc / își dă demisia / clovnul face grevă”
Dacă până și clovnul refuză să mai joace rolul veseliei, înseamnă că lumea a ajuns într-un punct de ruptură.
Iar finalul...

„scrumul / e o miere / cu gust / de pelin”
Nu spui că viața este amară.
Nu spui că frumusețea s-a pierdut.
Construiești o imagine paradoxală: mierea, simbolul dulcelui, capătă gustul pelinului. Este o răsturnare care spune mai mult decât o întreagă pagină de explicații.

Tu nu scrii pentru a fi înțeles imediat.
Scrii pentru a provoca cititorul să participe la construcția sensului.
Este o poezie care nu se consumă la prima lectură. Și tocmai acesta este farmecul ei.

Felicitări, Alex!

[Chris]

o tranzitare dulce-amara precum mierea cu gust de pelin. 

[Ada Nemescu]

Titlul bine ales explică trecerile de la o imagine la alta, până la definiția din final care aduce gustul metaforei bune în poezie. 

aDa✍️

[Grig Salvan]

O fantezie plină de ironie, de elemente-șoc și spuneri fără menajamente. Imagini insolite:  

„într-o scrumieră 

somelierul dansează 

pe o partitură oarbă 

frunzele merg la cazinou 

îmbrăcate în frac”

sau definiția din final:

„scrumul 

e o miere

cu gust

de pelin”

[Stanescu Valentin]

Alexandru, cititorule de Valente, ai avut un vis Pablo Picasso! Succesiunea de imagini ca-ntr-un carusel m-a aruncat în plinul iluzoriu al lumii... Sper că esti în formă după o perioadă cu sâcâieli ale vieţii!