Te-am lăsat pe o colină
la o margine de sat,
unde zmei cu chip de îngeri
joacă hora ce-au furat.
Unde frunza plânge-a doină
ce se-aude-n depărtare
şi răspunde pân'-aici,
chiar în cuiul ce mă doare.
Te-am lăsat cu cerbi înfipți
în săgețile din arcuri
şi cu urşi născuți a milă
pe sub băncile din parcuri.
Te-am lăsat fără fântâni,
unde altădată caii
mângâiați de mâini cuminți,
Se-adăpau în rugăciune
ca-n icoanele cu sfinți.
Te-am lăsat cu munții-n brațe,
Nepăsarea ți-am lăsat
și-am uitat să îți alin greutatea
strânsă-n oase, râurile nerămase,
şterse-n ură de pe hărți
şi secate-n foi de cărți.
Chiar în movul tău, o pleoapă
mi-a rămas pictată-n rouă
-un tablou unde clipeşte
şi durerea şi tristețea,
sentimente rupte-n două,
risipite-n altă lume.
Despre mine... ce să-ți spun?
Uneori... sub pod de piatră,
alteori, un cort mi-e casă
sau, chiar cerul câteodată
și atunci mă simt bogată.
Rup durerea ce emană
din bănuți primiți pomană.
Aş rămâne prin biserici
ca să pot să mă închin,
dar nici sfinții nu mă lasă.
Până mă întorc acasă,
te visez şi te suspin...
Adaugă un comentariu
Vasilisia, este scrisa după poveștile unor oameni pe care i-am întâlnit în America. Cei care au fugit de regimul comunist. Oameni care au trebuit sa se dezrădacineze ca să se poată afirma. Oameni care au suferit enorm pentru a fi ceea ce sunt astăzi. Nu sunt cerșetori, erau ajutați de biserici, lucrau ce puteau...
Am avut onoarea să îl cunosc pe unul dintre cei mai mari graficieni ai României din perioada comunistă. A făcut grafica pentru "Miorița " (Emil Chendea), dar a fost uitat. Mulți ne-am întors de dor, pentru că oricât de bine ți-ar fi, dorul te macină. Acum ne vedem acasă. Te îmbrățișez cu drag!
O scrisoare tristă... Remarc însă că poezia curge mult mai bine deși e în vers clasic...
Uneori... sub pod de piatră,
alteori, un cort mi-e casă
sau, chiar cerul câteodată
și atunci mă simt bogată.
Rup durerea ce emană
din bănuți primiți pomană.
Aş rămâne prin biserici
ca să pot să mă închin,
dar nici sfinții nu mă lasă.
Până mă întorc acasă,
te visez şi te suspin...
Să înțeleg că e vorba de cineva care a plecat de nevoie, iar acolo unde a mers cerșește? Eu așa înțeleg. Munca nu e o rușine, indiferent de natura ei. Cerșitul... ce să zic... Uneori, în anumite situații extreme, poate și acesta are explicație. Așa am înțeles eu, altfel nu se justifică fragmentul citat.
Dorul de rădăcini te trage întotdeauna acasă, deși am cunoscut și persoane pentru care casa e acolo unde le e bine. De ce să nu fim realiști. Mulți nu se mai întorc niciodată. Nu vreau să fiu interpretată greșit. Oricum, sunt convinsă că și pe ei dorul îi macină pe dinăuntru.
Despre poezie, poate că aș fi vrut-o puțin mai sintetică, dar am citit cu drag.
Domnule Grig Salvan, vă mulțumesc pentru trecere. Această cântare este construită din povestile unor oameni pe care i-am întâlnit peste ocean. Și într-o zi, am hotărât toți să ne întoarcem acasă. Și ne-am întors. Încă mai visez că sunt acasă.
O duiosă cântare pentru țara lăsată în urmă, dar păstrată în cuibul cald al sufletului oriunde în lumea aceasta. Cunosc bine sentimentul, am trăit și muncit „afară” cu trupul, dar cu sufletul în țară.
Domnule Mihai Katin, vă mulțumesc!
Până la urmă ne întoarcem. Rădăcinile rămân, oricât de mult ne-am îndepărta.
Manuela Munteanu, depărtarea poartă dorul și tristețea celor ce o ating. Mulți uită, mulți însă, duc cu ei povara dorului care nu se stinge niciodată.
Vă mulțumesc, cu prețuire!
Gina Zaharia, din păcate, (probabil) a citit-o și cam atât, cu toate că e un strigăt...
Vă mulțumesc pentru trecere.
Te-am lăsat cu cerbi înfipți
în săgețile din arcuri
şi cu urşi născuți a milă
pe sub băncile din parcuri. o metaforica ce inpresioneaza !
ultima parte sa o inteleg ca o trista peregrinare prin lume
Aş rămâne prin biserici
ca să pot să mă închin,
dar nici sfinții nu mă lasă.
Până mă întorc acasă,
te visez şi te suspin... finalul are acel ceva legat de puterea sufletului de a spera!
cu pretuire!
O alternanță, ca o unduire a vieții, cu suișuri și coborâșuri. Doar depărtarea, cred, convinge să-i scrii țării, iar simțămintele ce ți le dă un astfel de destin sunt contradictorii. Frumos, dar trist... Trist, dar frumos...
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ - poetă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR (redactor promovare cultură media)
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic
CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ (redactor promovare cultură media)
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE