mi-a spus ,,bună-dimineața''

în anii mei romantici

dar ziua nu începuse bine

se strâmbase poetul la ea

făcea apelul de dimineață

după o beție cumpărată la litru

nu i-am răspuns decât

să-mi lase zilele nescrise

la apel nu răspund

în serile când negrul din cerul gurii

nu mă lasă să dau seara bună

așez luna pe alfabet

mi s-au albăstrit unghiile de cerneala

care se scurge din cer

timpul sâsâie ca un șarpe…

sufletul se face ghem apoi devine fir de lumină

crestează în munți labirinturi roade piatra

și mușcă din sternul copacilor

cărarea către Dumnezeu se îngustează

până devine zbor

viața își scutură omizile pe drumuri de munte

liniștea fierbe în abis /șarpe al timpului/

în vreme ce singurătatea ca un glonț

rade cerul

hai să urcăm spre calea lactee

cu toate prăpăstiile în torace

m-am sacrificat onest îmi gâlgâie…

în orașul meu băiatul cu gunoiul 

citește Gazeta de Sud la intersecții 

din mașini snobii aruncă scrum de țigări efeminat

pătura care citește aspiră naturalețea unei cărți 

în Parcul Romanescu

între cerul oval

și linia frântă a muntelui

greierii miros a tămâie

pe altarul lui Dumnezeu călugării

înțeleptesc mângânindu-și barba

la vecernie pâlpâie lumina în vechiul schit

singur cu Dumnezeu părintele murmură rugăciunea

care sparge tăcerea inimilor

cuvintele cad clare în timp ce ridică suflete

umbra părintelui sfielnică

precum o pasăre cu viers dulce

se înalță apostolic

săraci de păcate călugării se smeresc…

între mine și mâinile tale este cald doar șevaletul

este atât de dulce mirosul de lămâie

simt cum mi se înmoaie simțurile

cuvintele salivează galben ca niște gușteri

adie a înstrăinare dinspre câmpie

când îți scade lumina îmi culci soarele pe umăr

cine nu s-ar însenina pentru o ploaie de vară

pentru doi ochi de păun rotindu-se în tăcere o seară ?

din culori se scurge lava nisipul apa

sufletul meu este în fibrilații își face…

în zori orașul este cel mai vulnerabil

copacii ating cerul

vântul împrăștie

mormane de frunze

/vise înfipte în glie/

se va lasă ceața

ploile îmi vor curge pe piept

sufletul va desfrunzi decadent

voi regăsi singurătatea efemeră

nopțile cu armonii distilate

umbre violacee vor scrie un curcubeu

cu arta de a saliva cuvinte

îmi vei dărui clipe cu ferigi la urechi

dinspre sufletul tău vor aburi nopți

cai cu…

se zvârcolește vântul șarpe ce așteaptă asfințitul

Preschimbă-te în clipe! zice Nichita către mine

simt gustul de tămâioasă al toamnelor

curgerea timpului Dunărea care îmi scade in piept

aș rodi la fereastra lumii

vie mustind sihastru

dacă stăncuțele nu mi-ar fura inima

uitată pe glie

aerul miroase a nuci verzi

este atât de amară viața trăită pe silabe!

când pleacă berzele când mor cocorii

sufletul meu se întinde în…

îmi plac toamnele cu chiştoace băltind

frunze putrede cai aburiţi

trag storurile şi dorm cele cinci minute

pentru frumuseţe apoi alerg

cu viaţa la piept

fiecare drum are cheia lui sol

mă scutur de ploi precum câinii

din adăposturi

n-am stare toamna mea are pantofi portocalii

o claxonează la semafor alcoolici anonimi

ăla care scrie ca să evite viaţa umblă cu

moartea în buzunar de-i sar toate femeile

de gât să plătească…

calul alb al liniştii se adapă din stele

curg toamnele mele/grauri gureşi în vie/

secunde silfide aburesc peste dealuri

se aşază la masă ca să tacă rotund

cine se îndrăgosteşte în prag de toamnă

are o gutuie în piept

sub frunzele roşcate îmi despletesc singurătatea

şi-o muşc de buză

cum te-aş muşca pe tine

cel ce dansezi cu fragilitatea mea

/licurici pe şaua nopţilor/

greieri amorţiţi îmi cântă în piept

într-un vibrato…

frumoasa din mine nu are sandale
bea cafeaua cu stele în păr
o latră câinii aroganți ai mahalalei
îi flutură fusta a mare și a vers

toamnele în mine își scutură somnul
nopțile verii s-au sihăstrit
frumoasa din mine nu are sandale
bea limonadă desculță iubind

miroase a mentă cimentul încins
a cărți a iubiri a cafea
picioarele goale aud cerul întomnând
frumoasa din mine sandale nu are!

moartea are raftul ei

este scoasă în tiraj redus

numai pentru inițiați

zilnic o curăț de praf

poate se va deschide acum

cât ceasul încă îmi ticăie în piept

să poată citi și nevăzătorii

literele încrustate

de ce ți-ar trebui văz

pentru a gusta deliciile morții aflate pe raft?

nici auz nu-ți trebuie, nici glas

doar palme să o poți modela în formă de zbor

vocalele îți gâlgâie în gât

consoanele ca niște monede pentru vama…