Poem palimpsest

[Angi Cristea]

există larve care trăiesc din scriitură
ca niște căutători de frumos genuin
într-o liniște de tremură Si Bemol în gât
consoane crețe se preschimbă într-o pâine
sau într-o bucată murdară de cuvânt


vocale trupeșe se dezlănțuie pe bulevard
înghit amărăciuni de imigrant răstignit
dragostea e ca în timpul războiului rece
rescrisă la infinit

alb nu poate fi decât visul de-a țara
negru-cărbune doar conturul ei imaginar
culori zdrențuite împodobesc copacii
primăvara aceasta se migrează
berzele îndărătnice nu își lasă cuiburile
pe care cu sânge degustat le însemnează

[gina zaharia]

visul de-a țara

Prețuire, Angi!

[TACITUL]

... şi finalul îmi place mult de tot: „berzele îndărătnice nu își lasă cuiburile / pe care cu sânge degustat le însemnează” (Angi Cristea – Poem palimpsest) 

Bravo, Angi! 

[Sofia Sincă]

Versuri codificate într-o intensitate veritabilă și o remarcabilă atingere la cei ce-și uită țara.

Din izvorul Angelei Cristea.

Deosebit de admirat,

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

SCRIITÚRĂ, scriituri, s. f. 1. (Fam.) Fel de a scrie;

O poezie apăsătoare despre cei ce-și rup rădăcinile... Doar berzele-s îndărătnice.

Frumos.

da Coza

[Valeria Merca]

De fiecare dată sunt mai bogată sufleteşte, citindu-te sau citându-te:
''există larve care trăiesc din scriitură
ca nişte căutători de frumos genuin
într-o linişte de tremură Şi Bemol în gât
consoane creţe se preschimba într-o pâine
sau într-o bucată murdară de cuvânt''

Admiraţie, Angi!