Vibrato

[Angi Cristea]

calul alb al liniştii se adapă din stele
curg toamnele mele/grauri gureşi în vie/
secunde silfide aburesc peste dealuri
se aşază la masă ca să tacă rotund

cine se îndrăgosteşte în prag de toamnă
are o gutuie în piept
sub frunzele roşcate îmi despletesc singurătatea
şi-o muşc de buză
cum te-aş muşca pe tine
cel ce dansezi cu fragilitatea mea
/licurici pe şaua nopţilor/

greieri amorţiţi îmi cântă în piept
într-un vibrato perfect
dau drumul toamnei
cal conabiu ce paşte iarbă lunatic

toamna
dragostea doarme pe o frunză
ca un păianjen în umbra poeziei
/lună neagră în râu/

[gina zaharia]

cine se îndrăgosteşte în prag de toamnă
are o gutuie în piept

Prețuire, Angi!

[Corina Militaru]

Excelent, Angi! :)

[Angi Cristea]

Intotdeauna vigilent! Multumesc, domnul da Coza!!!

[Ion Lazăr da Coza]

adapă din stele - cam convențional (eufemistic vorbind)

se aşază la masă să tacă rotund > se aşază la masa rotundă să tacă rotund  (chiar dacă avem rotundă - rotund)

Excelent!

da Coza

[Angi Cristea]

Multumesc, Adelaide, Laura, doamna Sofy!!!

[Sofia Sincă]

...și cum să nu vibrezi în fața atâtor revelații de toamnă, obţinute cu măiestrie artistică. Se simț niște scântei dintre pământean și cosmic, nuaţate de nota personală a autoarei.

Cu deosebită admirație,

Sofy

[Valeria Merca]

Admiratie, Angi!

[Laura H.]

Nu există un vers în poezia asta care să nu încânte! Recitit cu plăcere!