calul alb al liniştii se adapă din stele
curg toamnele mele/grauri gureşi în vie/
secunde silfide aburesc peste dealuri
se aşază la masă ca să tacă rotund
cine se îndrăgosteşte în prag de toamnă
are o gutuie în piept
sub frunzele roşcate îmi despletesc singurătatea
şi-o muşc de buză
cum te-aş muşca pe tine
cel ce dansezi cu fragilitatea mea
/licurici pe şaua nopţilor/
greieri amorţiţi îmi cântă în piept
într-un vibrato perfect
dau drumul toamnei
cal conabiu ce paşte iarbă lunatic
toamna
dragostea doarme pe o frunză
ca un păianjen în umbra poeziei
/lună neagră în râu/
Adaugă un comentariu
cine se îndrăgosteşte în prag de toamnă
are o gutuie în piept
Prețuire, Angi!
Excelent, Angi! :)
Intotdeauna vigilent! Multumesc, domnul da Coza!!!
adapă din stele - cam convențional (eufemistic vorbind)
se aşază la masă să tacă rotund > se aşază la masa rotundă să tacă rotund (chiar dacă avem rotundă - rotund)
Excelent!
da Coza
Multumesc, Adelaide, Laura, doamna Sofy!!!
...și cum să nu vibrezi în fața atâtor revelații de toamnă, obţinute cu măiestrie artistică. Se simț niște scântei dintre pământean și cosmic, nuaţate de nota personală a autoarei.
Cu deosebită admirație,
Sofy
Admiratie, Angi!
Nu există un vers în poezia asta care să nu încânte! Recitit cu plăcere!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE