Adaugă un comentariu
mă așez în genunchi cu coatele
lipite de fragmente de meteoriți
pipăi cântecul iluminat
cu degetele lipite de xilofon fierbinți
parcă între cer și ectoplasma ultimei iubiri
s-ar deschide falii inundate de lavă
sub care înveți să respiri
S-ar putea scrie pagini întregi despre aceste versuri. Bravo, Angi!
Un poem pe care l-ai recunoaşte dintr-o mie!:)
Încântată, Angi!
Expresivitate, sinestezie, originalitate, plasticitate a imaginilor, joc al neologismelor, șlefuire de bijutier! Bravo!
Cântec iluminat!
da Coza
Superb!
Suflarea lumii în oceanul tumultos al timpului, ca nişte repetiţii în disonanţă. Filosofia a cuvântului, a versului, puncte esențiale și semnificative. Ceea ce caracterizează, pe lângă altele poemele tale, mult adorate de mine, Angi!
Cu deosebită apreciere,
Sofy
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE