Cântec la xilofon

[Angi Cristea]

așa pare lumea cu pereții vopsiți
în exterior
aici uleiul se scurge ca un șarpe de apă
suflete cu un singur timpan
miros a ratare a iarbă-de-mare a nadă
a balans între morți/ocean între vii
timpul cu brațele pline de portocale
se pierde în lunca unde nechează cai
conabii

secunde în galop iau aerul
în plex
se izbesc de orgia sunetelor care cântă la un singur instrument
mă așez în genunchi cu coatele
lipite de fragmente de meteoriți
pipăi cântecul iluminat
cu degetele lipite de xilofon fierbinți
parcă între cer și ectoplasma ultimei iubiri
s-ar deschide falii inundate de lavă
sub care înveți să respiri

[Angi Cristea]

Mulțumesc, Ana, Vasilisia, Valeria!!!

[Vasilisia Lazăr]

mă așez în genunchi cu coatele
lipite de fragmente de meteoriți
pipăi cântecul iluminat
cu degetele lipite de xilofon fierbinți
parcă între cer și ectoplasma ultimei iubiri
s-ar deschide falii inundate de lavă
sub care înveți să respiri

S-ar putea scrie pagini întregi despre aceste versuri. Bravo, Angi!

[Valeria Merca]

Un poem pe care l-ai recunoaşte dintr-o mie!:)
Încântată, Angi!

[Ana Cîmpeanu]

Expresivitate, sinestezie, originalitate, plasticitate a imaginilor, joc al neologismelor, șlefuire de bijutier! Bravo!

[Angi Cristea]

Onorată, domnul da Coza, J'Arrive.Prețuire!

[Angi Cristea]

Mulțumesc,doamna Sofy.Mereu atentă la discurs.Multumesc mult, Dorina.

[Ion Lazăr da Coza]

Cântec iluminat!

da Coza

[Pop Dorina]

Superb!

[Valerian Bedrule]

Mi-au plăcut versurile: „timpul cu brațele pline de portocale / se pierde în lunca / unde nechează cai / conabii” (Angi Cristea – Cântec la xilofon)

 

Cai conabii cu nechezat pembe… Ce vară!!! :) 

 

[Sofia Sincă]

Suflarea lumii în oceanul tumultos al timpului, ca nişte repetiţii în disonanţă. Filosofia a cuvântului, a versului, puncte esențiale și semnificative. Ceea ce caracterizează, pe lângă altele poemele tale, mult adorate de mine, Angi!

Cu deosebită apreciere,

Sofy