Arborii lumii

[Angi Cristea]

viața mea sare ca într-un șotron
peste mii de livezi peste ape învolburate peste prune pârguite
singur demonul singurătății mele
se așază în fața trenului cu valiza
pregătită de cea mai mare rupere de nori
poate va ploua cu meteoriți arborii se vor
îndoi
albia lumii te va aștepta suflete
întins pe șine să revii

miroase a nuci verzi zilele se sparg
de un dig cel dintre mine
si morțile clipei fotografiate
parcă ieri cercul lumii ne lepăda
într-o amară vie singurătate

[Ana Cîmpeanu]

Imagini expresive, originale, picturale, încărcate de miez și de tensiune lirică. M-am delectat și îți mulțumesc pentru rafinamentul cu care mi-ai  împodobit clipele de lectură.

[Angi Cristea]

Mulțumesc, Valeria,mulțumesc mult doamna Soft.Aveți dreptate, dl da Coza.Desi singurătatea într-o lume mirifică este tema, o să umblu la text.Mulțumiri!

[Sofia Sincă]

Picanterii în căutarea echilibrului. Imaginile stărilor sunt trecute prin farmecul elementelor lirice proprii, ale Angelei Cristea.

Tema afectivă a poemului exprimă sensibilitate, meditație, dar şi talentul autoarei.

Admirativ!

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Se pot evita: albia lumii \ cercul lumii  &  singurătății \ singurătate

si > și

Melancolie la superlativ.

Citit cu plăcere.

da Coza

[Valeria Merca]

Excelent, Angi!
Mereu  poezia ta mă încântă  !