Aburi de toamnă

[Angi Cristea]

îmi plac toamnele cu chiştoace băltind
frunze putrede cai aburiţi
trag storurile şi dorm cele cinci minute
pentru frumuseţe apoi alerg
cu viaţa la piept
fiecare drum are cheia lui sol
mă scutur de ploi precum câinii
din adăposturi
n-am stare toamna mea are pantofi portocalii
o claxonează la semafor alcoolici anonimi

ăla care scrie ca să evite viaţa umblă cu
moartea în buzunar de-i sar toate femeile
de gât să plătească umbrela cu care
iese în ploaie aproape singur

străzile şiroiesc de apă vânzătorul de ziare
ascunde sub tejghea un număr din Luceafărul
brusc arta are valoare la bursa zilei
iubesc cu vântul în faţă
dar nu dau drumul toamnei să se risipească
m-aştepţi bând din singurătate câte o gură
arunc pantofii uzi în ziua aceasta am
desfrunzit ca un copac

[Rădița Răpeanu]

îmi plac toamnele cu chiştoace băltind
frunze putrede cai aburiţi
trag storurile şi dorm cele cinci minute
pentru frumuseţe apoi alerg
cu viaţa la piept

citind toamna, doamnă... am dat de primăvara din suflet! Admiraţie!

[Corina Militaru]

Încântată, Angi! :)

[Angi Cristea]

Multumesc, doamna Sofy, Adelaide, domnul da Coza,cu aceeasi pretuire.

[Ion Lazăr da Coza]

fiecare drum are cheia lui sol > fiecare drum are propria cheie sol   

Citit cu plăcere o poezie generoasă în imagini rare.

da Coza

[Sofia Sincă]

Impresionant ca o melodie bună... ca un cântec fără sfârșit .Esenţe fremătânde prefigurate de prin amintiri sau prezent, dorinţa de a te confunda cu natura care ne întreţine, fac tema romatică a poemului. Un poem care se impune ca și celelalte ale tale.

Cu prețuire,

Sofy

[Valeria Merca]

''iubesc cu vântul în faţă
dar nu dau drumul toamnei să se risipească''

Am poposit cu mare drag si... mi s-a pus pata pe...  pantofii Toamnei!

Pretuire, draga Angi,