același

[Dinca Valerian]

răsucit în spire

trecearea timpului ține în siguranță

zgomotul pașilor plecați

n-am îndrăznit să-ți chem înapoi tăcerea 

mereu ne desparte același drum

călcat în diferite înțelesuri

este atât de întuneric împrejur

lumina vine din dreptul tau

dacă m-ai uitat

cuvintele sunt de prisos

partea de iubire

străină pentru tine o dată în plus

s-a topit

în părul lung al unui țurțur de gheață

să nu crezi niciodată 

că poți vedea

fără să întorci capul înapoi

clipa de atunci

nu este mai frumoasă 

pentru că mi-aduce aminte de tine

pe măsură ce iubirea

a scăpat arcușul din mâini

eu am rămas același căutându-te

[Mihaela Popa]

lipsesc câteva diacritice, în rest,  frumos!

[Stanescu Valentin]

Mici erate: Dincă Valerian: versul al doilea trecearea/trecerea şi al optealea tau/tău

Valentin Stănescu: versul al doilea căntă/cântă

[Stanescu Valentin]

’’acelaşi’’ plin de nostalgie are un nod în gât şi-n glas şi rupe din tăcerea vie câte o clipă de popas  în căutarea care doare să îi cioplească înţeles ca o morgană ce dispare

ascunsă în nisipul dens...

 

                                                                 trecerea timpului ține în siguranță

                                                                 zgomotul pașilor plecați

                                                                n-am îndrăznit să-ți chem înapoi tăcerea 

                                                                mereu ne desparte același drum

                                                                călcat în diferite înțelesuri

 

 

ce greu este cântată bucuria

iar când cineva o căntă

apare drept ceva banal

 

ne dor paşii timpului

nopţile fără vise

un zâmbet gol

un cuvânt de gheaţă

tăcerea zimţată

umbra rară în tandem

 

ce greu este cântată bucuria!…

 

Semn de nostalgie înmuiată-n bucurie!

[Dinca Valerian]

@gina zaharia - multumesc pentru timpul si atentia acordate

[Dinca Valerian]

@Cornaciu Nicoleta Ramona - Multumesc pentru sugestie si comentariu.

[gina zaharia]

Ecoul unei iubiri pentru care cântecul strălucea din întuneric își face loc printre amintiri.  

Depărtările își au strigătul în tăcere.

Frumoasă destăinuire poetică!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

O frumoasă declarație de dragoste, încununată de metafore gingașe. Foarte frumos, dar aș zice

”este atât de întuneric în jur

lumina vine de la tine”, aș renunța la pentru că, apoi se repetă. Am citit cu drag.