Nu vreau nimic în schimbul vieții,

 Nu vreau păduri sau curcubeie vii

 Sunt mulțumit cu roua dimineții

 Când noaptea se retrage din câmpii.

 

 Să simt cum vântul  mă sărută

 Și visurile mele-n muguri se-mplinesc

 Iar genele-mi sunt ultima redută

 Când umbre vechi pe ele poposesc.

 

 Nu vreau nimic din ce va fi să fie

 Viața o dau așa cum m-a găsit,

 Pe soclul meu din brazda aurie 

 Făcut de sculptori ce m-au…

 Ce dor îmi e de tine-n astă seară

 Pe pernă ochiul rugăminților a plâns

 Și-n albul lenjeriei cu răbdare

 De umbre nevăzute te-am ascuns.

 Doar crengi neliniștite-n raza lunii

 Mai pun tăcerii din bătrâne ziduri

 Câte-un sărut să pară neschimbată

 Frumoasa depărtare dintre riduri.

 

 Ce dor îmi e de tine-n astă seară

 Se-aud pe-un țărm de vise alergând,

 Nepotrivite clipe și corăbii

 În portul unei lacrimi ancorând.

 Adorm cu…

 Am vrut doar să-mi aduc aminte veșnicia

 

 Să-i dau din clipele care m-au însoțit,

 

 Să-i rezidesc pe lângă tâmpla zării temelia

 

 Să-mi spună-n care anotimpuri s-a oprit.

 

 

Cândva-i puneam în păr apusuri fermecate

 

 Și-i legănam pe gene-al fluturilor zbor,

 

 Îi sărutam tăcerea sub crengi de măr plecate

 

 Și ne sculptam în rouă al visurilor dor.

 

 Lăsam să ardă șoapta pe…

Să nu-ți ascunzi uimirile-ntre gene

 

 Privește-mă cât încă pot visa,

 

 Cum stânca florilor de colț așterne

 

 Pe frunze armonia dintr-o stea.

 

 

Să fim pentru o clipă doi nebuni

 

 Cu palmele-nrosite de plăceri

 

 Și dintre mii de flori să mă aduni

 

 Cu setea așteptărilor de ieri.

 

 Pe coapse și pe sâni să se răsfrângă

 

 În valuri mângâieri fără sfârșit

 …

Nu trebuie să caut o explicație care

să-mi definească nerăbdarea,

vino din plecările tale și crestează-mi

o felie de cer cu soare, cu zăpadă, cu albastru,

așează-mi-o într-un colț de pleoapă

să te pot privi în toate așa cum ești

fără să știu când zâmbesc, când visez

în unele nopți ce nu ne-au aparținut, încă,

vino din plecările tale și înzăpezeste-ți sufletul

în troienile mele mai albe că niciodată,

să lași cărări printre…

Văzduhul este plin de păsări și de nori

Ce se rotesc lovind cu umbrele-n pământ,

Frângând privirea albă în ochi de trecători

Legate între ele prin sacru jurământ.



Orașul e sărac în nostalgii de seară

Luminile-n vitrine se-aprind protocolar,

S-au anunțat ninsori când păsările zboară

Și vânt pe lângă tâmpla cu gândul în zadar.



Probabil e tăcere, probabil e dorință

În mine ruguri ard cu flăcările vii

De când într-o…

Să-mi spui în zori dacă mai bate vântul,

dacă prin cimitir strigoii s-au certat,

dacă-ntre două lacrimi s-a înecat cuvântul

necuvântat de mine când viața m-a rugat.



Acum sunt alte umbre, alte cărări pustii

ce duc spre cimitir la nunta de strigoi,

să-mi spui când mă trezesc dacă te-aștept să vii

lângă nefericirea tristeților în doi.



Azi plânge clopotarul și totul este-n doliu

neliniștite gânduri la tâmple mi s-au strâns, …

Când vii și pleci provoci cutremure stelare

 De parcă-apocalipsa în mine-ar fi sosit

 Și cred că-ntreg pământul e susținut de-o floare

 Cu rădăcini în ochiul rămas neadormit.

 

 Prin fiecare clipă îmi sângerezi plăcere

 Și îmi așterni privirea la poarta unui vis,

 Văzduhul meu din suflet își fulgeră-n tăcere

 Clepsidrele prin care dorințe s-au deschis.

 

 E-o mare armonie în mâinile-amândouă

 Ce-ți împletesc pe trup al…

Am încercat să rup funia ce ne-a legat sufletele

Dar toate încercările au eșuat

Pentru că te-am cunoscut într-o iarnă

Și te-am iubit în alta

Iar anotimpurile dintre ele nu m-au lăsat,

Nu m-au lăsat să pătez zăpada

Cu vinovăția mea.

Mi-au spus să-ți cer iertare și fără să vreau

Am pus lângă suflet și inima

Dăruindu-le în speranța că voi fi vindecat

De tot ce nu ți-am spus în cele două ierni, 

Cu teama că mi-a fost mereu dragă…

Închipuiți-vă un stol de păsări călătoare

Lovind cu-aripile apusul sângeriu

Și-n urma lor un gol din depărtare

Face să pară cerul singur și pustiu.



Imaginați-vă cu ce-am putea rămâne

Dacă privirii noastre i-au plăcut,

Aripi lovind apusul fără nume

Ducând misterul lor spre alt necunoscut.



Ne vom dori mereu acest tablou de seară

Cu lumea-ntreagă prinsă într-un zbor,

Când păsări pleacă-a nu știu câta oară

Și tot ce e…

Un sculptor a-nălțat pe-un soclu de lumină

Chipul tăcerii așa cum sufletul lui l-a văzut,

Când ziua-a fost, întunecată sau senină

Și șoaptele spre țărmul nerostirii au trecut.



Tăcerea, chip zidit din sute de cuvinte

Nedefinit în stânca unui gând răscolitor

Unde s-au dăltuit cândva aducerile-aminte,

De sculptori ce-au văzut trecutu-n viitor.



Tăcerea, plăcută femeie privindu-se-n oglindă

Când soarele își caută cărare printre…

Priveşte-mi mâinile, iubito, astă seară,

Sunt galbene si reci ca un pustiu

Prin care zei din univers coboară

Să le preschimbe-n stele mai târziu.

Miros a clipe arse printre riduri

Şi obosite sunt cum nu gândeşti,

Par adormite umbre langă ziduri

În care tu mereu te oglindeşti.

Atinge-le durerea să nu piară

Dorinţa lor în care-ai fost zidită

Şi trupul tău în ele mi-l strecoară

Când luna stă prin ramuri adormită.

Vreau sa-ţi…

Departe undeva prin țară

Stă rătăcit cu case din chirpici

Un sat în prag de primăvară

Cu merii prinși în plete la bunici

Și flori zâmbind privirii mele

Cusute-n sorțul mamei cu arnici.



La stâlpul casei stă comoară

Un trandafir de-abia-mbobocit

Și calde raze-n prispă se coboară

Pe coca mamei pusă la dospit

Iar curtea este plină de miresme

Și glas de amintiri ce s-au trezit.



Așa le văd de fiecare dată …

În iarna asta poți să strângi

Poteci din zări lăsate-n urmă

De vulturii ce mi-i alungi

Și-n vetre neaprinse scurmă.

În iarna asta frânte ramuri

Cu vântul zdrențuit prin ele

Își culcă umbrele pe geamuri

În raza palidelor stele.



Și-n dantelate riduri clipa

Trăiește doar din nostalgii

Când vulturii i-au rupt aripa

Deasupra viselor târzii.

Tu strânge-mă în întregime

Din zborul fulgilor ce mor

Și-n pieptul…

Ai să te-ndragostesti de mine

Ca lava-ncinsă de vulcan

Punându-mă în vis la tine

Când nopțile se scurg în van

Și-ai să mă rogi să-ți fiu oglindă

Lăsând-o chipul să-ți cuprindă.



Ai să-mi rămâi pe veci datoare

Cu frământări ce te-au durut

Păstrate-n vara viitoare

În care nu ne-am cunoscut

Iar pașii presărați prin iarbă

Vor fi dovada c-am trecut.



Vei fi legenda necitită

Din taina sufletului meu, …

S-au rătăcit colindătorii

În petrecute sărbători

La geamuri se anină zorii

Trezind ai viselor fiori.



Buchetele din flori de gheață

Ne lăcrimează pe pervaz

Și toate-s numai dimineață

Zidite-n ridul din obraz.



E numai iarnă prin perdele

Și prea mult alb printre tăceri

Sunt mulți colindători în ele

Cu sărbătorile de ieri.



De frig s-a stins o lumânare

Și-n zorii zilei s-a-noptat

Lăsând să ningă…

Aveam speranțele senine

Și gesturi frânte, multe-aveam,

Cărări în vârfuri de coline

Pe care-aievea mă plimbam.

Aveam pe piept crestat un soare

Spre care vulturii zburau

Și-n cercuri largi pe lângă zare

Bătaia inimii-mpleteau.



Aveam în suflet o tăcere

Pe care azi o mai păstrez

Și-n colbul vechilor mistere

Întreb trecutul când visez.

Cum ar putea să-ți fie chipul

Pe care vulturii l-au dus

Cum duce valul…

Mă regăsesc blestem și floare

Iubire-n vechiul meu amurg,

Când norii umbre călătoare

Acum în plete ți se scurg.

Tu nu mai ești oglinda fermecată

Ce m-adunai cu lacrimă cu tot,

Pe unde trec doar visele mă ceartă

De nestatornicia care-o port.



M-aș vinde pe nimic privirii tale

Ca să mă fure-n noapte cineva

Și judecat în săli de tribunale

Sentința clipelor voi aștepta.

Voi sta închis la tine între tâmple

Dorind…

Atâtea locuri fără soare

Și-atâtea case de nebuni

Se construiesc pe zi ce trece

În vraja marilor furtuni.

Dar toate-s reci precum o iarnă

Sosită-aiurea pe pământ

Cu flori de gheață la ferestre

Și vechi blesteme prin cuvânt.



Ți-e teamă să-ți așterni privirea

Pe bulevarde-ntunecate

Când se aruncă-n loc de pietre

Cu roze vechi neparfumate

Și strigă dincolo de ziduri

Nebunii unei lumi bolnave

Ce țin pe…

Mă strigă cineva din mine

Și rătăcit când stă prin gând,

Întreabă golul pus de tine

De ce-mi mor visele pe rând,

De ce-i neliniște-ntre fluturi

Prin vechi lăstari ce s-au uscat 

Și-n jurul lor un zid de scuturi

Singurătatea și-a-nălțat.



Aud ecoul cum se scurge

Prin toate câte nu mai sunt,

Păduri cu frunze ce vor plânge

Sub lespedea unui cuvânt

Ce l-ai sădit într-o tăcere

Din care-ncerc să te-nfirip,

Tu…