Sub candelabre-aprinse
Mă regăsesc blestem și floare
Iubire-n vechiul meu amurg,
Când norii umbre călătoare
Acum în plete ți se scurg.
Tu nu mai ești oglinda fermecată
Ce m-adunai cu lacrimă cu tot,
Pe unde trec doar visele mă ceartă
De nestatornicia care-o port.
M-aș vinde pe nimic privirii tale
Ca să mă fure-n noapte cineva
Și judecat în săli de tribunale
Sentința clipelor voi aștepta.
Voi sta închis la tine între tâmple
Dorind să mor cu tot cu amintiri,
Până când fi-va să se-ntample
Ceva cu rătăciții prin iubiri.
Mă regăsesc rugându-mă de mine
Să nu te mai iubesc atât de mult,
Sub candelabre-aprinse doar de tine
Mă răvășesc și nu mă mai ascult.
Pe după gânduri inima zvâcnește
Și-n nebunia altei zile plec
Fără să știu ce lacrimă-ți vorbește
Când dincolo de suflet nu mai trec.S
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de x pe Ianuarie 13, 2013 la 5:47pm
-
Va multumesc suflete dragi !
Cu pretuire !
-
Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Ianuarie 13, 2013 la 10:42am
-
Universul singurătăţii şi al iubirii profunde... oglinda unui suflet însingurat.
Apreciere deosebită pentru versul tău mereu sensibil, poezia veşnic în aceeaşi formă bună.
Sofy
Despre
colaborări
link-uri utile
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite mâine
donații
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
-
Activitatea Recentă
Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE