Ai să te-ndragostesti de mine
Ca lava-ncinsă de vulcan
Punându-mă în vis la tine
Când nopțile se scurg în van
Și-ai să mă rogi să-ți fiu oglindă
Lăsând-o chipul să-ți cuprindă.
Ai să-mi rămâi pe veci datoare
Cu frământări ce te-au durut
Păstrate-n vara viitoare
În care nu ne-am cunoscut
Iar pașii presărați prin iarbă
Vor fi dovada c-am trecut.
Vei fi legenda necitită
Din taina sufletului meu,
Pădurea mea nedesfrunzită
Prin arcul unui curcubeu,
Pe care ochii îl îngroapă
Și-l simt în lacrimă mereu.
Ai să te-ndragostesti de mine
Și-ai să mă guști ca pe un măr
Cules din ramuri de suspine
Necopt prin crudul adevăr,
Femeie dintre două gânduri
Cu cerul nopților în păr.
Adaugă un comentariu
O speranță cu slabe șanse de împlinire, de desăvârșire - izvor de melancolie.
da Coza
Multumesc suflete dragi !
Cu pretuire !
e sărbătoare în poezia ta, George!
Superb! Ca o romanță a sufletului.
In sfârşi, o poezie de dragoste la George Ungureanu cu puţin optimism şi dorinţă în ea. De această data tristeţea, melancolia, au părăsit versul.
Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE