Ai să te-ndragostesti de mine
Ca lava-ncinsă de vulcan
Punându-mă în vis la tine
Când nopțile se scurg în van
Și-ai să mă rogi să-ți fiu oglindă
Lăsând-o chipul să-ți cuprindă.
Ai să-mi rămâi pe veci datoare
Cu frământări ce te-au durut
Păstrate-n vara viitoare
În care nu ne-am cunoscut
Iar pașii presărați prin iarbă
Vor fi dovada c-am trecut.
Vei fi legenda necitită
Din taina sufletului meu,
Pădurea mea nedesfrunzită
Prin arcul unui curcubeu,
Pe care ochii îl îngroapă
Și-l simt în lacrimă mereu.
Ai să te-ndragostesti de mine
Și-ai să mă guști ca pe un măr
Cules din ramuri de suspine
Necopt prin crudul adevăr,
Femeie dintre două gânduri
Cu cerul nopților în păr.
Adaugă un comentariu
O speranță cu slabe șanse de împlinire, de desăvârșire - izvor de melancolie.
da Coza
Multumesc suflete dragi !
Cu pretuire !
e sărbătoare în poezia ta, George!
Superb! Ca o romanță a sufletului.
In sfârşi, o poezie de dragoste la George Ungureanu cu puţin optimism şi dorinţă în ea. De această data tristeţea, melancolia, au părăsit versul.
Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE