cum scormonim prin măruntaiele timpului

ori ridicăm în spatele ochilor ziduri înalte

să nu iasă din noi fir de lumină



îl vezi vezi uliul cu pene pătate

cum năvălește peste noi până în ficați

cum smulge el amintiri ciudate

ca și cum ar fi ultimele noastre clipe

înainte de a ști de a fi de a cerși

câți ani am murit în zadar pe furiș

și nimeni nu-și va aminti de am fi fost

vântul flutură în tâmple aripi fără rost



vezi cum a…

      Unsprezece petale, unsprezece noduri, ce ar trebui facă un întreg, un acoperiș care să mă învelească în mormânt. Un acoperiș parabolă din 12 petale dar cu o petală lăsată lipsă dinadins, pe unde să pătrundă ploaia, vântul, soarele și gerul, să simt că mai sunt viu



ACOPERIȘ 1



privirea mea îți străpungea ochiul până în ceafă apoi se prelingea pe umărul tău…