Iubito, pasărea mea măiastră

[Petre Ioan Crețu]

cum scormonim prin măruntaiele timpului
ori ridicăm în spatele ochilor ziduri înalte
să nu iasă din noi fir de lumină

îl vezi vezi uliul cu pene pătate
cum năvălește peste noi până în ficați
cum smulge el amintiri ciudate
ca și cum ar fi ultimele noastre clipe
înainte de a ști de a fi de a cerși
câți ani am murit în zadar pe furiș
și nimeni nu-și va aminti de am fi fost
vântul flutură în tâmple aripi fără rost

vezi cum a crescut frigul în noi peste seamăn
Doamne cât de departe suntem în noi
și câtă sete ne-a crescut în oase
și câtă ploaie am risipit în neliniști
nu-i așa iubito că o viață ne e prea puțin

zgomot de lanț zgomot de za
de pași risipiți de fum
hohotim nebuni bolnavi de iubirea noastră
și atât de greu ne este fără ea
cum moare pasărea în ger albastru și măiastră
câte gloanțe reci de foc și de gheață
s-au înfipt în noi la nunta noastră
iubito pasărea mea măiastră

ne luăm ochii în lacrimi și fugim
și ne doare și cât de rău ne pare

[Petre Ioan Crețu]

Mulțam Nuta pentru trecere și semn

[Nuta Craciun]

frumos poem, felicitari! eu personal, am citit-o fara ultimul vers!  :) 

[Petre Ioan Crețu]

mulţam Ioane de observaţie, popas şi semn.

chestia cu i+urile de la xxxxxx cred că mi se trage :)

[Ion Lazăr da Coza]

înainte de a ști

Frumos, bărbătesc!

da Coza

[Petre Ioan Crețu]

Ai dreptate maria niciodată nu plecăm definitiv dintr-o iubire,  întodeaun lăsăm o fărâmă de suflet, poate cu speranța că ne vom întoarce vreodată, dacă nu în viața de acum, sigur într-o altă viață

[chindea maria elena]

...aproapele departele iluzoriu... doar credinței de-a ne fii ne este barometru....risc și asumare. Își va amintii viața prin strălucirea care impregnează atingerile noastre........ cred că nu plecăm niciodată din iubire, Petre, doar umbrele își schimbă nuanța....

[Petre Ioan Crețu]

În primul rând Sofia sunt un veșnic îndrăgostit, apoi scriu și eu cum simt, cum vibrez la atingerea unui suflet de femeie. Toate femeile cu suflet sunt frumoase.

[Sofia Sincă]

Romanticule! Abordare pătimașă al mesajului romantico-elegiac. Se pierd amintiri... cel mai grav!

Poet veşnic îndrăgostit, dar și veșnic nemulțumit ştii să faci din orice - vibraţie, cântec, poezie pe care s-0 dăruieşti cititorului. Știi să descrii focul mocnit al iubirii, încercarea disperată de a-l păstra, dar și destrămarea lui.

Mereu admiratoarea farmecului tău liric.

Sofy

[Petre Ioan Crețu]

Mulțam de popas Valeria

[Valeria Merca]

...

''vezi cum a crescut frigul în noi peste seamăn 
Doamne ce departe suntem de noi
și câtă sete ne-a crescut în trupuri
și câtă ploaie am risipit în gând tăinuit
nu-i așa iubito că o viață ne e prea puțin''... - o încântare  întreg poemul

Admirabil popas.