Sud

[Petre Ioan Crețu]

sub fruntea mea pustiul
cuvintele se simt amare în gură
palmele îmi înfloresc țurțuri și ceață
iar pielea îmi atârnă de zici că sunt petice de aer
fluturând ca nişte bandaje
pe care e lipită carnea desprinsă de pe oase
mustind

foc alb peste ierburile înalte din sud
fulgeră aerul ca un bici
peste miriştile îngheţate peste satul pitic
cum se răzvrătesc luminătorii și eu țip

cum se răzvrătesc ninsorile și pier
cad îngeri de-a valma peste prunii lejeri
câini sălbatici născuți din cenușă
hăcuiesc toată câmpia îmblânzită de greieri
- mai creşte în mine un crâmpei
şi eu îl ascund adânc nu mă tem

printre rotocoale de fum de zăpezi
se duc sufletele noastre spre cerul flămând
spre vămi şi ei nu ne trec
rămânem suspendați ca nişte baloane înfipte în eter
lumina îmbătrânește încet în lămpi cu fitil
obosiți descuiem frunze și intrăm în ele tiptil
cu părul albit de nesomn și dor inutil

nu ştiu cum deodată bate clopotul în turla de lemn
şi noi alergăm fericiţi prin vămi
în biserica de fum de la Brâncoveni
parcă am fi o armată de umbre lăptoşi
vine un înger ceva şi ne întreabă de unde suntem
din sud răspundem noi şi ne aşezăm fiecare pe câte un nor
şi ningem de zor tulburaţi şi sublimi
peste vremurile noastre peste amintiri
iubiri vicioase și spaime și chin

te uită spre cer iubito te uită la noi
îți voi face cu mâna te voi ninge din cer

[Petre Ioan Crețu]

Mulțam mult Angi, pebtru trecere și semn. Fizic mă asemăn cu Bacovia, adică avem același resort - suferința. :(

[Angi Cristea]

Vers remarcabil ,,ningem de zor tulburaţi şi sublimi". Place și bacovianul: ,,te uită spre cer, iubito".

[Petre Ioan Crețu]

Mulțumesc mai întâi doamnelor Vasilisia, Valeria,  Sofia (am modificat), Mihaela și Ana Cîmpeanu pentru trecere și semn.

Mulțam Ioane pentru observații, după cum vezi am redus drastic porția de cer :)).

Că-i liniar poemul, asta e. Atât am putut, asta am făcut.  :))))

[Ion Lazăr da Coza]

O poezie cu un milion de cer\cerul. Poți să ne faci o reducere de vreo 66%?

Discurs cam linear, chiar dacă e la nivel înalt.

da Coza

[Mihaela Suciu]

Răvășitor jonglați cuvintele! Dacă mă întrebați acum unde e „sudul”, am să ridic mâna spre dumneavoastră.

[Sofia Sincă]

Suntem deja în cer. Am depășit purgatoriul și ne aflăm deasupra tuturor. Spațiu cosmic, timp nu se evidențiază. Probabil etern. O lume alcătuită din fum și petice. O lume melancolică și dorință de integrare în cosmos și de refacere a unității primordiale. Însă aceeași spaimă, răzvrătire și chin, la fel și dorința de tămăduire a persoanei iubite.

O lume a poetului în momentul actual.

Însă la tehnică ai câte ceva de corectat, Petre.

Nu știu ce ai azi cu acest articol hotărât, le. Prea multe, dau senzația de lălăit.

cuvintele le, ierburile, miriştile; rotocoalele de fum de zăpezi, sufletele -

mustindfoc, - mustind foc,

Cu admirație și încântare,

Sofi

[Valeria Merca]

...

 şi ningem de zor tulburaţi şi sublimi
peste vremurile noastre peste amintiri...

O încântare care  împovărează într-un mod plăcut (acest poem).

[Vasilisia Lazăr]

printre rotocoalele de fum de zăpezi 
se duc sufletele noastre spre cerul flămând
spre vămi şi ei nu ne trec
rămânem suspendați ca nişte baloane înfipte în cer
lumina îmbătrânește încet în lămpi cu fitil
obosiți descuiem frunze și intrăm în ele tiptil
cu părul albit de nesomn și dor inutil

Ce imaginație!

Un poem apăsător! 

[Petre Ioan Crețu]

Mulțumesc mult  Nikol

[Petre Ioan Crețu]

Mulțumesc J' Arrive!.

Am să-l rețin :)))