străin de mine cum să respir

*unui sunet cosmic crăpat - plasture de efemer* 

despre felul în care te primesc

cu firul destinului să-mi coși gura în jurul unui adevăr

de care dinții mei de sticlă se tem

n-am să vorbesc

știu cât de…

la liber săritura peste gaura neagră

îngrop șoapte în troițele pielii tale

sunt o introvertită precum mâinile bunei în poală

vorbele se-așază cuminți în marsupiul

tăcerii

își alchimizează culorile ascuns

struna umbrei plesnește când fac abisul…

 

pe urmele celui ce nu te știi

la fiecare maree

în pleoapă se dezbracă o rebeliune stilată

fașă albă efemer fragil

acoperă tranșeele

în care mi-am îngropat trupurile oarbe…

 

lacrima simultană din țărm de pleoapă

lăsaţi-mi carnea să respire fără vină

de furi ticăloșiți de rele în frigul selenar mi s-a ascuns pădurea

i-e dor de mine știu în orologiu trage de păr secunda grasă

s-o scoată din portalul morții pe sine de se pierde

nimic nu este cum se…

fără să-mi ciobesc partea de rațiune

intru cu tălpile goale în răsărit    

mă-nminunez că respir

și aerul străbate furtunile din păsări fără să coboare

îngerii adormiți într-o pană a zborului

paradisul își apleacă sfielnic

umbra

la picioarele mele

exist

(oricâtă rugină îmi lasă în tâmplă înțelesul)

m-arunc în…

simfonia vieții în la minor

uneori piciorul atinge dala greșită a clipei

fiul meu încă nenăscut

strigă

fără intenție

glezna declanșează o furtună-n ursită

colibriul din pumnișor descuie auriul din soare blândețea

din raza care înghite frigul din…

algebră planetară

nu-i nevoie ca pe-o gâză paranoică să mă privești concentrat

din lentilă de arhivar

pentru că algebra mea astrală nu aliniază aceleași sunete comune

în claviatura unui timp împărțit egal aceleiași eternități

fără discriminări de emisie

când te invoc smerit nu mi te-arăta doar ca un demiurg de duminică

nu doar odihna și-a pus pecetea pe epiderma stelară din…

nasturii încheiați ai verbului „A FIˮ

rezemată de șoldul nisipos al clipei

țin post negru



după canoane mi se pune sub limbă

o bucățică de întuneric

în căușul palmelor înoată crawl în sare omenirea

trei stele orfane

și-au găsit refugiu…

petecul destrămat al iluziei

umanitatea mea și poezia

sunt una

îmi spun când moartea strigă prea tare

aplauzele gloatei însetate înroșește caninul zilei și buza genunii

horcăie realul sub roți zimțate spaima zdrumică

drumul fără amprentă

magia din șoldul violet al lunii joacă (nu pentru prima dată)

ruleta…

sensuri iluzorii

 

nu există marcaje între zilele văzătoare

și cele cu tendoanele rupte

pe versanții întrebării sulfurice din burice

psihoza de a fi

învârte roată pe o singură bandă

fără semnalizări cuantice

iei virajele în…

amintiri de mâine

în brațul meu șuieră un ecuator încă nebotezat

și-a cules toate literele

cu pielea prea subțire pe omoplați

să nu le rănească hamul zborului nouă lumi cunoscute

vor mușca zăbala văzduhurilor

curbez lumina din oase

să-mi pot atinge

esența

aprind patul lui procust în care lumea…

zidire în vid

n-am să ucid umbra iubite

programul galactic poate să rescrie liniștit

codurile cărnii

la șevaletul ispitelor

în ceaiul spumoaselor dimineți penelopă cuminte

am să aștept

să-mi bei însetările…

goliat răstignit pe sete

taifun de viață acidulată

m-adun în piatră  

zborul

mănușă sângerată

mi-acoperă pământul pân' la coate

soarele se sfarmă în butuc

smulși prea devreme din uterul viei

strugurii țipă

neinflamate de ploi pupilele crapă

inutile

pe…

 strănutul păpădiei spulberă cavalerii apocalipsei …

fără ferestre

se topește galaxia în vene

 *alb te ucide poema*

- dedicată lui C.A. -

seminţele dorurilor nenumite nu se flamboiază

decât  în vatră de atriu

n-o să culegi fructe exotice plantându-ți arborele identității

în aisberg

și nici carpeta clipei n-o să-ți fie velă statornică

oceanului cosmic  

când…

un cântec limba destinului

sunt un om ocupat masa de lucru a zilei mele

este molohul ce mestecă nervuri și artere

certa aplicație spre grandoare poate s-ajute înălțării mi se spune

nu mă-ncred în profeții de conjunctură pasărea îmi trece

razant printre sinapse și este uitată

poate că așa cer văzduhurile…

(în cocon fluturele țipă)