Când e amurgul sărutat de bezne

Iar pe mătasea nopţii luceferi ard

Eternul obosit se-ntinde lesne

Ca o linişte pictată pe un gard.

Se zbat priviri în căutări de doruri

Amintiri golaşe se adună-n gând

Zâmbesc uitării ce îmi dă fioruri 

Pe când adun suspinele flămând.

Se crapă norii în priviri de apă

Ştergând tot cerul cu unduiri de vals

Când umbra timpului ades mai sapă

Adânc durerea cu zâmbetul ei…

mă plimb pe alei încremenite

şi număr petale căzute în faţa timpului

prin părul meu

luna îşi împrăştie strălucirea palidă

 …

Lupii

eu bat la uşa ta din nou

şi-n inimă îmi urlă lupii

te vreau flămând

şi bat mereu

la poarta-ţi grea din suflet

nu-ntrebi nimic

nu zici nimic

dar ştiu că eşti acolo

râzând că plângi

tot aşteptând

să-ţi înţelegi destinul

mi-a mai rămas un lup

în piept

şi te mai strig o dată

cuvintele se sparg de cer

n-am să-ţi mai cer…

Linii paralele inegale

definesc drumuri

permisive sau nu.

zebră necălcată încă de lei

rumegând viață și moarte

în dungi verzi înclinate în sus.

eternitatea e început de infinit.

izvorul din sânge de miel

inundă fierbinte linie de cuțit

gâlgâind roșu șiroaie dulci

de sfârșit necesar.

dungă…

La ceas bezmetic, ţăcănind despotic,

Din ascunzişuri, ies iar liliecii;

Privindu-i gânditori, miraţi, culbecii,

În zori, le-admiră zborul orb, haotic.

La ceas bezmetic, piază rea, în turlă,

Mai ţipă cucuvaia lung, a jale

Şi zvon de-aramă suie-n catedrale,

Tresare teama în ghioc şi urlă.

La ceas bezmetic, lumea toată trece,

Visând la vremea albă şi înaltă;

Anoste clipe-n trupul vremii saltă

Şi-ngroapă brume în uitarea…

Tristețea străbate urma

zilelor trăite în vise

dorul sfărâmat în cuvinte

Ca să nu mă sting…

poate a fost poarta!

poarta din spatele casei, cred,

e cea care îmi strigă în fiece seara numele

mereu cu o literă în plus,

de fiecare dată rupând câte un sunet

de lângă ochiul piciorului,

pentru a-l lasa să cutreiere împrejurimile

fără să răsufle.

uneori, o idée îmi intră pe sub uşă

şi îmi spune:

eşti chemat la poartă!

iar eu,

ca şi cum aş fi deprins deodată obiceiul gândului,

mă iau după mine

până în urma…

duci amfore cu maci

pentru altarul Maei

pentru ingeri

bobul de neghină albastru

printre zambile și toporași

ține sub aripi mâinile noastre

unite-n vina alergării celeste

dezmierdând vorbele mamei

las printre degete să se prelingă

atingeri prefăcute-n rubine

așteptarea nu mai are pași

iubite

doar o privire să-mi trimiți

și îți voi întinde o crenguță de măr

aburind…

 Încă respir 

  

 ca-n visul aievea de ieri

 încă vreau să te simt,

 încă mai pot

 să te alint

 

 norii-mi par azi  violet 

 chem curcubeul să-i spargă

 să-mi scald năzuința 

 in ploaia de vară cernută-n răstimp

 

 ești atât de aproape   

  totuși

 păianjenul alb, temerar

 cu pânza-i țesută din fir de mătase

 stă paravan  

   

 ochii tăi șterși 

 încă mai caută în dioptrii

 catargul…

Ți-am adus merinde pentru suflet

arse în vreascuri de ceară,

le-am găsit pribegind

într-un târg de valori,

mă strigau repetat, cu blândețe…

M-am răzleţit în rădăcini întoarse

şi mult m-am încurcat în vise şui;

m-am mult pierdut în visele nearse

şi-n…

De ce mă priveşti tăcută, mare desculţă,

ţi-au îngheţat îmbrăţişarile neîntrerupte

sau ţi-au înflorit rădăcinile

în aşteptări verticale ?…

Roua din cupa florilor

va fi lacrima norilor  în vara care vine…

Vom petrece  cu zânele împreună pe veranda acum pustie:

Vom bea ceai  sau cafea cu lapte

şi vom mânca biscuiţi cu miere…

Romanţa cântată de adierea vântului va fi singura muzică

pe care o vom asculta.

Totul va arăta aproape idilic…

Poate nişte iele se vor erija în zâne

şi vor dori să ne ia sufletul.

Furnicile roşii vor veni şi ne vor…

Rouă, în rouă,

Pe rouă, cu rouă,

Oglindă de lună nouă!

Ridică-te şi-aminteşte-i iubitei

Să spună în clipa ispitei:

Să-ţi fie inima curată,

De câte ori mă vei iubi

Ca roua binecuvântată,

Născută-n flori pe zori de zi.

Să-ţi fie inima curată,

In clipele visării tale

Ca roua binecuvântată,

Din mirul tainelor astrale. 

Să-ţi fie inima curată,

Când ai să mă aştepţi…

el era trecut de a doua tinereţe

se plimba prin timpan cu o maşinărie veche

îi transpirau palmele de atâta lumină

învăţase trucuri ieftine

în cristal sculpta femeile cu aură purpurie

avea un defect de vorbire…

fuste scurte îmbrăcate

 în femei lungi

dimineaţa călare sub soare

mitomani gălbejiţi numără zile

                                 seminţe

                                 chiştoace

miroşi a lumină roşie

mi-e frică să te respir

ochii ţi-s două clepsidre

copii leagănă părinţi

sub valuri albe le cântă arpegii

din şevaletul fără culoare

mintea mi-e un…

mai întâi mi s-a împăienjenit gândul.

parcă ar fi fost o reuniune de familie a paienjenilor,

sau nu, o petrecere a lor,

căci simt că şi-au chemat şi rudele

din vecini,

dar musai şi neamurile de mai de departe.

musai,

căci le aud vociferând pe mai multe voci,

nu toate înţelese mie.

cum spuneam, mai întâi mi s-a împăienjenit capul

cu delatiuni despre care nu ştiam nimic.

pur şi simplu îmi intraseră în creierul mic,

îşi…

acum, nu mi-aș dori

decât să-ți sărut, antibiotic

antiseptic și profilactic,

durerea din rădăcină de cicatrice

ce încă n-a murit,

acolo în barbă...

să-ți mângâi cu drag

frământările prelungi de mâini

în vremuri cu ploaie și vânt

ori cu soare degeaba.

masând epiderma

cu cremă de buze fierbinți

până...…

Nu-ți cer să te desprinzi de pe grinzile cerului,

te-ai învățat să arunci

din când în când,

o scară

pe care s-o împarți  vântului…

Înşir-te mărgărite,

Domn din clipă nouă…

Plouă!

Cuvântul pare rupt

Zugrăvit în colb de rouă…

Nu-i somn!

Mi-s gânduri rostite, nerostite

În tremur şugubăţ,

Într-un răsfăţ

Al miezului de noapte…

Ard şoapte

Iar luna stă ascunsă

Prin nouri, flori de trandafir

Strivind petalele iubirii

Într-un potir

Scăldat în busuioc , în mir…

Simţi,

Cum sălcioara a-nflorit,

Ne-a învăluit,

În…