E primăvară minunată iar afară
Care duios pătrunde-n sufletul meu,
Tristeţea amară acum mă înconjoară
Iubito fără tine mi-e atât de greu.
Pomii-s înverziţi , liliacul încărcat cu flori
Firul de iarbă creşte, vesel râde la soare
Privesc o simfonie diversă de culori
Ceru-i lipsit de nori, magică splendoare.
Savurez vrăjit mirosul florilor de tei
Gându-mi aleargă spre o eternă vară
Fiorii dragostei parcă erau scântei;
Cu patimă ne-am sărutat întâia oară.
Dezleagă-mi sufletul de întreaga vină
Te voi iubi pe veci, în fiecare anotimp
Dulce iubire doar tu-mi eşti lumină,
Iubita mea, pierduta mea de peste timp.
Adaugă un comentariu
Mulţumesc Sofy !
Cu stimă, Dan
Mulţumesc Bombonica pentru aprecieri !
Primăvară şi iubire. Deşi versul este cam simpluţ se numeşte poezie, deoarece este respectată prozodia.
Am citit cu plăcere, Sofy!
Dulce iubire doar tu-mi eşti lumină,
Iubita mea, pierduta mea de peste timp.
Un final spectaculos şi romantic... Ce bine că romantismul nu a dispărut!
Mulţumesc da Coza pentru sugestii şi lectură ! Ai dreptate , mă voi îndrepta în timp !
Cu stimă, Dan
Mulţumesc Cristina !
minunară > minunată
Ești prea descriptiv. Implementează în mesaj măcar pe cele mai importante trei figuri poetice: metafora, comparația și epitetul.
Remarc ultima strofă.
da Coza
Frumos!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE