Lecţia de iubire

[Liliana Elena Muștiuc]

Niciodată nu am fost premiantă la disciplina Iubire!

ba aş putea spune c-am rămas corigentă

la fiecare pas făcut către ea...

În adolescenţă, am crezut că așa începe iubirea

cu un „nu” spus de Eva,

care de fapt era „da”.

obrazul palid ca luna

sărutat, roşea precum floarea de mac,

fiori săgetau simțirea când  îl zăream pe Adam...

gândirea era acaparată clipă de clipă de el – bărbatul visat.

între mine şi primul Adam iubirea n-a tronat;

am reluat lecţia

am repetat până acum

de cel puţin şapte ori

cu un alt Adam.

repetiţia ieşea bine doar în minte la mine,

pe viu, întotdeauna m-am încurcat

între adevăr şi minciună, între iubire şi  ură,

între lacrimă şi surâs;

iubirea – profesoară bătrână și ursuză – 

mă pedepsea, punându-mă-n primăvară

să reiau lecţia...

copilă nătângă,

tânără cu sângele fierbând,

matură

n-aş putea să mă laud,

c-am promovat lecţia de iubire

cu tot cu sufletul dăruit.

[Ion Lazăr da Coza]

Liliana, ți-am postat varianta acceptată de tine.

[Gabriela Grădinariu]

 Când Creangă a trimis la redacție manuscrisul lui "Moș Nichifor Coțcariul " s-a scuzat precizând că  povestirea este atât de lungă pentru că nu a avut timp să o scrie scurtă.

Dacă ți-ai găsi un pic de timp , ai putea concentra totul într-o lecție mult mai succintă  . Merită să încerci pentru că  e frumos  ce ai făcut până acum. Succes!

[Liliana Elena Muștiuc]

Mulţumesc, sunt de acord, cu rugămintea de a adăuga la versul al patrulea, că aşa iubirea  începe

[Sofia Sincă]

Varianta lui Ion da Coza mi se pare mult mai bună. A ta e mult stufoasă, înclinată intens spre epic...

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Offf!... Parcă ar fi un testament (moral) de fată bătrână.

Să vedem ce se poate face:

Niciodată nu am fost premiantă la disciplina Iubire!

ba aş putea spune c-am rămas corigentă

la fiecare pas făcut către ea...

În adolescenţă, am crezut că așa începe iubirea

cu un „nu” spus de Eva,

care de fapt era „da”.

obrazul palid ca luna

sărutat, roşea precum floarea de mac,

fiori săgetau simțirea când  îl zăream pe Adam...

gândirea era acaparată clipă de clipă de el – bărbatul visat.

între mine şi primul Adam iubirea n-a tronat;

am reluat lecţia

am repetat până acum

de cel puţin şapte ori

cu un alt Adam.

repetiţia ieşea bine doar în minte la mine,

pe viu, întotdeauna m-am încurcat

între adevăr şi minciună, între iubire şi  ură,

între lacrimă şi surâs;

iubirea – profesoară bătrână și ursuză – 

mă pedepsea, punându-mă-n primăvară

să reiau lecţia...

copilă nătângă,

tânără cu sângele fierbând,

matură

n-aş putea să mă laud,

c-am promovat lecţia de iubire

cu tot cu sufletul dăruit.

===========================================

Niciodată nu am fost premiantă  la disciplina: Iubire!

ba  aş putea spune , c-am rămas corigentă,

la fiecare pas făcut către ea...

In  adolescenţă am crezut, că aşa  începe prima iubire:

cu un  "nu" spus de Eva, care de fapt este ' da';

c-un obraz care  din palid ca luna,

roşeşte cănd este sărutat precum  floarea de mac,

cu fiori,care iţi săgetează căn d  îl zăreşti pe Adam , simţirea...

iar găndirea  îţi este acaparată clipă de clipă de el, bărbatul visat;

dar se pare că-ntre  mine şi primul Adam n-a tronat iubirea

şi-a trebuit să reiau lecţia cu un alt Adam de la început

şi vş spun drept,c-am repetat până acum ,

de cel puţin şapte ori lecţia de iubire...

dar, ce păcat! repetiţia ieşea bine, doar în minte la mine,

la oral întotdeauna m-am încurcat:

 între adevăr şi minciună, între iubire şi  ură,

între lacrimă şi surâs;

aşa că , iubirea-profesoară bătrână,

mă pedepsea ,punându-mă-n primăvară,

să reiau lecţia de la  început...

iar eu, prima dată, copilă nătângă,,

mai apoi, tânără cu sângele fierbând,

ba , chiar şi acum ,ajunsă matură, n-aş putea să mă laud,

c-am promovat foarte bine  lecţia de iubire

şi tot corigentă pe primăvară,

profesoara, lipsită de inimă m-a lăsat...

dar vă spun cu măna pe suflet,

că-ntotdeauna Adam din lecţia mea de iubire,

de fiecare dată,într-un alt mod m- fascinat

şi deşi ştiam, că iubirea are ca lege nscrisă,

o regulă împământenită:

ca unul să primească, iar celălalt numai să dea,

nu mi-a păsat niciodată, că eu eram cea care iubeşte,

iar celălalt, probabil din comoditate, se lăsa iubit...

important pentru mine a fost şi este:

că-ntotdeauna eu pe toţi i-am iubit

şi fiecărei iubiri pe care mi-o doream perenă,

cu tot cu suflet m-am dăruit.

Dacă îți place mai mult varianta sugerată de mine, îmi spui și o mut eu sus. Știu că nu stăpânești astfel de manevre.

Cu drag,

da Coza