Tăpşanul nu-i verde,
Iarba-i călcată-n picioare,
Umbrele multicolore
Se-nşiră sub soare,
Lume nebună mişună aiurea
Blugi, fuste creţe, lanţuri la gât,
Damfuri de mici şi de bere,
Rock-uri, manele
Se răspândesc în vânt.
Bărci, maşinuţe şi caracatiţa,
Roata cea mică, dar şi cea mare
Ce se-nvârte în cercuri până la soare.
E vară, eşti vesel, dar natură ioc,
Aşa că pleci ameţit din iarmaroc.
Adaugă un comentariu
Eu totuşi îi găsesc romantism iarmarocului şi poeziei tale pe ici pe colo... Iarmarocul are farmecul lui şi chiar are foarte mult farmec. Depinde cum ştii să-l redai. Îmi plac şi descrierile, enumerările din iarmaroc că de fapt asta este el.
''Lume nebună mişună aiurea
Blugi, fuste creţe, lanţuri la gât,
Damfuri de mici şi de bere,
Rock-uri, manele
Se răspândesc în vânt.
Bărci, maşinuţe şi caracatiţa,
Roata cea mică, dar şi cea mare'' - asta îmi place în poezia ta, dar încadrează-le în puţină metaforă, în puţină poezie... Există un sceci pe care îl interpreta Carmen Dumitrescu parcă... ceva în acest gen şi care avea foarte mult farmec.
Deci, poezia se poate reface. Nu sunt de acord cu ''dar natură ioc''... El este natural, iarmarocul prin însăşi identitatea lui.
Sofy cu prietenie!
Ștefana, greșești!
Putem să scriem despre cele mai minunate sau terifiante, banale, științifice, fanteziste, filosofice, intime subiecte.
Contează cum scriem, și nu despre ce scriem!
Fără îndoială, un iarmaroc e un subiect poetic colosal. Ne spui: „Am transpus în cuvinte starea pe care o am când, silită de împrejurări, ajung acolo.” Tocmai asta nu ai făcut! Ne-ai transcris sec o stare de fapt. Trebuia, prin descrierea iarmarocului, să mă teleportezi în centrul său, ca să simt și eu, cititorul tău, mirosul de mici și bere, să mă asurzească manelele gherțoiului, să-mi simt stomacul revoltat de viteza caracatiței etc. Nu ai făcut-o. Ori dacă tu ai simțit acestea, trebuia să mă faci să intru în pielea ta și să trăiesc aceleași stări, fie de dezgust, fie de extaz sau amestecate.
Mai ai și două fracturi de logică aduse de penultimul vers: E vară, eşti vesel, dar natură ioc,
1) De ce ai fi vesel dacă pleci ameţit din iarmaroc?
2) dar natură ioc Păi cine vrea natură de la mama ei nu se duce în Satul de vacanţă din Mamaia.
Cu prietenie,
da Coza
Mulţumesc, Augusta, mă bucur că am reuşit să te amuz.
da Coza, sincer, când am scris acest "text" (nu-l consideri poezie), am avut în minte Satul de vacanţă din Mamaia. Crezi că acolo încap emoţii, fiori poetici? Poate unii le au. Eu personal, nu. Atunci de unde să le scot? Am transpus în cuvinte starea pe care o am când, silită de împrejurări, ajung acolo. Şi, după spusele tale, se pare că mi-a reuşit ce am dorit să exprim.
Îmi pare rău, dar aici nu-i strop de poezie. E o seacă înșiruire de elemente ce alcătuiesc un iarmaroc.
Emoție? Fior poetic? Ioc!
da Coza
Poezia creează un tablou colorat, gălăgios şi mirositor pictat peste frumuseţea verii, încheiat într-un ton sarcastic. M-a amuzat! :))
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE