Destin

Stă în poartă o bătrână,

numărându-şi anii grei,

printre florile de tei,

streaşină-şi făcu din mână

de scântei.

I-au plecat copiii-afară,

să lucreze la străin,

pe acasă rar mai vin,

se roagă să-i vadă-n ţară

spre alin.

Tristă bătătura tace

şi bătrânul ei s-a dus,

mult curaj îi dă de sus,

ea spre stele semne-i face,

drept…

hai să ne împerechem cuvintele 
cine știe 
poate vor face casă bună și copii frumoși 
îi vom crește împreună 
de la literă la cuvânt de la cuvânt la vers 
până vor ajunge poezie 
să ne țină de cald atunci când bătrânețile 
vor ninge peste noi 
frigul iernilor așternute în vers alb 
peste oasele noastre reci 
viscolind a moarte

Pe partea umbrită

a străzii,

ca o rază indiferentă

a unui far,

ochii săi

măturară fugitiv

un punct minuscul

la linia de orizont

a memoriei scufundată

într-o dulce beţie

şi cu coatele înapoi

respira o gură de aer.

Când

norii vizibili

de vapori se înălţau

într-o zăpuşeală sufocantă

soarele dispărea

la apus

cuprins de umbrele înserării

şi ţintuit cu privirile

în timpul

schiţării unui surâs

se tăvălea în pat

în căldurile împerecherii

cu noaptea.

Mesaj de la străbuni

De treci prin raza lunii

Departe-n noaptea grea,

Să nu uiți tu străbunii

Ce-aduc în dar o stea.

Din miezul ei alină,

Aceștia, gândul plin,

Durerii ce-o să vină

În prag de timp și chin.

Și când cuprinde dorul

De viață și iubiri,

Privește viitorul

Ce cantă împliniri.

Și-ascultă sfatul ploii

Cu lacrimi din trecut,

Când, vorbele, străbunii

Șoptesc în chip…

e timp destul

să-ți pieptăn în surdină

rădăcinoasele-amintiri

pe plajă

îngerii

acum răsfață

cu un val rebel

nudiștii

ce-au creat

mocnitul foc

pictat de prometeu

într-o mansardă

creponată  

de atâta dor

obrajii înroșesc

la ceas târziu

nu de căldură

ci de frig

când eu

amant de-o seară

te-am chemat

ecou epavă

scump

dar drag

ai…

adorato mi-ai zis

cafeaua asta e mult prea amară

pentru inima de astăzi

se-ntâmplă ceva…

high 



când vrei să vorbim despre

starea vremii

politică

orgasme multiple

şi preţul cărnii de om



dă-mi un telefon



sunt cel mai informat cetăţean

al acestei planete

am oameni, domnule

dețin informația

cunosc măcelarul din zonă

uneori îi simt şişul atât de aproape

încât sângele îmi arde acid…

Nu-mi frânge visul, 

nu ucide clipa!

Vreau să zbor chiar dacă 

aripa-mi

sângerează;

să te cânt în vise

şi să te plâng

de bucurie.

Lacrimile mele îţi vor…

Cu ochii

pironiţi pe perete

şi călcâiele

înfipte în pământ

îşi simţea

tâmpla zbătându-se

şi-un zâmbet,

vag îi flutura

pe buze.

Fuma... în tăcere.

Gâfâia sacadat.

Stătea rezemat

cu spatele de uşă

şi pe fundalul

rafturilor goale

începuse

să pâlpâie timid

licărul speranţei.

Era stăpân... deplin

pe mintea şi trupul lui.

de-am putea zbura

pe langă ureche

aud un zgomot... 

-zbrrr-

tresar

și-mi găsesc ochii 

ațintiți spre cer



de-am putea și noi...

să ne desprindem,

să gustăm măcar puțin

din miracolul zborului

să cunoaștem adevărul ascuns

pe după vreun nor



păsările deja il…

Înlăcrimat mă  frâng în tainele chemării

Agonizând în palma visului de noapte…

când firul de iarbǎ

sparge pământului coaja

suspinul își înfige rădăcinile

în adâncul nopților mele

neasemuit dor răsare

din avalanșa verdelui crud

întind mâinile să te caut

prin depărtări

neascultate de vânt

îndoind liniștea așteptării…

Copiază, ti-am spus,

bucata asta de fericire.

Nu am altceva mai bun

să-ţi dau ȋnapoi…

Lasă-mi mie locul ȋn care a stat,

să-mi cuibăresc inima şi

să aştern povestea nescrisă.

Lasă-mi urmele iubirii

şi parfumul ce a cuprins primăvara…

şi iată nici acum nu s-a evaporate,

ȋncȃt musteşte sentimental asta

chiar dacă toamna a uscat

şi floarea şi rodul.

Nu-ţi pot da, totuşi

bucata mea de…

Plecări, veniri, uşi trȃntite,

reveniri, amintiri,

niciodată răbdare.

Mă ȋnvȃrtesc.

Ȋn caruselul ăsta nu mai găsesc iubirea.

Este prea sus.

O spirală a propulsat-o

dincolo de gȃnd…

n-ai apucat s-o simţi

şi s-o aşezi pe partea stȃngă

să creezi echilibrul…

şi de atunci eşti mereu aplecat

pe partea aia fără iubire.

Păcat erai aşa de frumos ȋntreg…

gelozie



cuvintele tale

mi se înfigeau în creier

zgâriau retina

săpau adânc

apoi se spărgeau cu zgomot surd

de peretele în care m-ai zidit



cuvintele mele

lunecau rănite şi furioase

pe buze

pe sâni

pe coapse



lăsând urme adânci



tu te drogai cu dulcea lor otravă

îţi distrugeai ultimii neuroni

consumând substanţe interzise



addictive



cu un singur gest aş fi putut să-ţi opresc…