cusătură în urma unui ac de cer

e sigur

veșnicia nu mi se poate dărui 

mă-mbracă precum ploaia de aer etanș

pe la cusăturile genunii

cu mult înainte de-a se privi în oglindă și a râde

rotund

cuvântul se ia în posesie chiar dacă

totul e nenăscut

și facerea abia dospește coca pe tipsia…

*vibrează-ntre umeri mareea de stele*

hipnotice devin anotimpurile trăirii  

sângerează degete profane scormonind hulpave

în rana aripii frânte

pendulul humei se-ntoarce lăsând benevol tribut în capcană

din oglindă chip străin ademenește cu brațe fumurii

dunele eclozează la încheietura însingurării

moroi și…

*rapoartele ruginii ale sfinxului*

 *taina se-mpărtășește în sânge*

nu întârzii prea mult nicăieri nici în mine

nu odihnesc infinitul decât o clipită

frâng pâinea sacră

din stomacurile tuturor hrănesc atât cât se poate

și cât își permite fiecare

să digere constelații

sufletul topește culoarea  în creuzetul…

*geneză în filigran de silabă* 

*Semafor printre galaxii*

pentru că te-am avut invitat la o cină cu rouă

și polen de nove ruginii

am scos tăciunii din pupilă

cu grijă să nu risipesc jarul facerii încă din sămânță

am așezat peste ei împletitura coastelor tale flămânde

în pagode de cristal ți-am încrustat

irișii însetării atavice

apoi…

*sincopele cuvântului de aur*

pentru o bucățică de cer

mi-am smuls piroanele din palmele oarbe

pleoapa arsă de gravitație este darul meu de bun-găsit și adio

trupului

infestat de veșnicii multicolore

tu și eu ne căutăm mereu brațele gemene și metafora atingerii

cavalcadele fluturilor de…

*setea abisului din sânge*

toamna adoarme în pietre burdușită de galben

bogată se pipăie viața încă își caută pleoape sub rădăcini

mâinile roșii îngroapă memorii în sânge

prea multe chipuri topite zadarnic sub talpă șlefuiesc poveștii chip…

mozaicul identitților

aripa care-mblânzește abisul

palmele care măsoară vidul

nu mai întreba depărtarea cum colorez șuvițele zilelor

pare că nu-mi pasă iubite odihnesc între ape

timpul care mi s-a zbătut rănit sub cnut și cravașă

acum se dezlipește ușor de pe…

verbul își contemplă armura

dacă ar fi să te scriu cărnii mele consumiste

după ce ți-aș citi toate fiordurile

în care-mi ascunzi însingurările sulfurice

aș modula nervurile pietrei în filigran de veșnicie

să am pe ce-mi ciopli legile proprii…

să-mi pot strânge în pumn

dimineața pentru tine

adun visele neperisabile pereții nopții își dilată misterul

spre colțuri

din cauza supraaglomerării centrul nu mai e atractiv

instinctul de conservare îmbracă voaluri stranii

arunc în tencuială compostul rămas

din ultimele voluptăți care ne-au secat arterele de însetări

odată cu îmbrățișările parțial colorate voi reveni

cu o tușă mai simplă după viitoarea eclipsă



caimacul…

fruntarii de clipă

să mă găsesc curată fără tăietura timpului

trezesc periodic zorii din moliciunea vibrației albe

nu cer procură pentru  zboruri

și-mi accept bucuroasă frângerea

fără să judec ador ca dumnezeu să ațipească inocent în mine

ca o…

nimic nu se vibrează în pătrare

se sting luminile în tine nu-ți mai poți afișa în vitrine

coastele goale

carnea s-a transformat în izvoare

ți-ai strâns țipătul într-un albatros digerat de furtună

privirea fără îngeri în ataș

un plus de eternitate în mai puținul…

bucuria care topește umbrele

 *Lui C.A.*

ca ecou franjurat mi se-ntoarce

fiecare clipă pe care n-o râd universului

mă răstignesc remușcărilor

secundele…

memento-mori pe o frunză de lotus

în răscrucea clipei

fără procură în mine dezghiocată

răsfoiesc oasele

am plâns bucuriilor toate

sămânța alunecă din albastru în rădăcină de haos

la cumpăna vremilor

ascult vuietul inimii tale

în atomii de sare

hieratic mut meridianul…

 înainte de-a locui pupila

îmi ceri să te-nvăț despre infinit 

eu râd și-ți vorbesc despre epopeea bobului de rouă

cei botezați în lacrima zorilor

pot construi

balustradă pleoapelor

de pe ele copiii vor balansa picioarele și vor înnoda…

apa vie a mâinilor

pielea noastră  

e o incantație fonică a eului fără culoare

cei ce nu-s cu lasoul de flăcări

strâng vânturile

povestea e scrisă demult

fermentația sângelui e doar focalizarea materiei

pe…

cauc de nostalgie…