Altarul de aer al inimii tale

[chindea maria elena]

mozaicul identitților

 

ai vrut să smulgi minutarele
ceasului orb
sângele tău să urce ca o iederă pe albe altare
nu ți-a fost greu să accepți
preoteasa care și-a renegat zeii de hârtie cerată
după ce le-a scanat
nimicul
foamea ta sălbatică
sfărâmă zilnic altarele de sticlă și eliberează
duhul fulgerului din stâncă

între întuneric și singurătate
șuvițe ale focului negru se desfac între coastele mele
ciclic adun umbrele din spițele apusului
lutului îi găzduiesc
(doar pentru cei care își deschid râzători venele morții)
violet intermitența respirărilor
din văzduhuri și aștrii tatăl cioplește trupurile mele
de odaliscă războinică
puntea iertărilor îmi unește vertebrele
pasul tău capătă aderența
înțelepciunii
după ce mă parcurge până la capăt

ecou ce recade în sunet prin osmoză celestă
pielea ta se-mbracă în cicatrici selenare ca-ntr-o armură
înainte de-a lua prizoniere galaxiile
în artere

smerită învață să-ți îmbrățișeze genunchii
veșniciei când îi desfaci jurubițe
întrupările pasagere
cu nesfârșită blândețe

din neiertată depărtare îmi/îți adun curcubeiele
pământul ni-i mamă în ceruri
știe carnea mea când și-adoarme nopțile crude
fără balsam de rugă

oricât ne-am alerga
înecându-ne rănile-n lumină
ursita exploziilor solare nu se uită-n minutare
fără mâini care să mute orizontul
cu obstinație

la țărmul ochilor tăi oficiez păgân liturghia frumosului

încă o dată suntem bisați la rampa destinului
tăcut și rece
timpul ni se zbate-n piroane

numai înălțarea încă nu și-a găsit nuanța azurului

[Mihaela Popa]

cu poezia ta, Gerra, mintea și sufletul meu prind aripi, și zbor mai sus ca un vultur și revin cu lumina ca pradă

mă-nclin!

[Ion Lazăr da Coza]

ai vrut să smulgi minutarele
ceasului orb ---------------------------- câte minutare poate să aibă un ceas, fie el și orb???????????
sângele tău să urce ca o iederă pe albe altare
nu ți-a fost greu să accepți 
preoteasa care și-a renegat zeii de hârtie cerată 
după ce le-a scanat 
nimicul 
foamea ta sălbatică 
sfărâmă zilnic altarele de sticlă și eliberează
duhul fulgerului din stâncă 

Încântare.

da Coza

[Valeria Merca]

Semn de aceeaşi admiraţie, Gerra!

[Agafia Drăgan]

Pretuire!

[Sofia Sincă]

Legătura dintre trup, existență și celest - o reverberare a exuberanţei poetice. De fapt acestea sunt caracteristicile poemelor Gerrei, ce induc ușor, ideea că aparținem altei lumi. Nu! Este tot această lume, doar că este văzută prin prisma senzorială, lirică și ezoterică. Studiile autoarei. Ideile și formele metaforelor nu au limite, păstrându-și particularitățile cu rigurozitate, chiar dacă se adresează unui grup mai restrâns de cititori.

Pe mine, știi, că m-ai câștigat, de mult...

Sofy

[chindea maria elena]

Ochiul tău prietenesc privește părtinitor Mel! Cu siguranță încă mai am mult de șlefuit! Dar fără discuție dăruiesc toate nuanțele pe care ochiul meu le-a explorat până acum! Mâine vor fi mai multe! :)))

Cu drag te-mbrățișez!