Sufletul casant al viului

[chindea maria elena]

 

*sincopele cuvântului de aur*

 

pentru o bucățică de cer

mi-am smuls piroanele din palmele oarbe

pleoapa arsă de gravitație este darul meu de bun-găsit și adio

trupului

infestat de veșnicii multicolore

 

tu și eu ne căutăm mereu brațele gemene și metafora atingerii

 

cavalcadele fluturilor de gheață ridică pulberi de vise

în pupila însetată

eternitatea cea mică pictează fericirii elipse

și le ancorează de clipă

  

zațul pe buza ispitei usucă depărtarea dintre șarpe și mine

talantul cade înghețat pe dunga destinului    

tu/eu nu ai decât tălpile inimii

ce sângerează  când umblă prin gânduri

și se murdărește de carne și de gesturi nimfomane

 

tu și eu ne vom găsi mereu brațele gemene și metafora atingerii

 

prin filtrul magiei să ne privim chipul de flăcări

pasărea

varsă albastrul în oase

gleznele transformate-n troițe scutură mătănii albe

peste cerneala viului

care-i transcrie stoic abisului

 

blestemul de-a nu-și pipăi harul

[rodica constantinescu]

zațul pe buza ispitei usucă depărtarea dintre șarpe și mine

talantul cade înghețat pe dunga destinului    

tu/eu nu ai decât tălpile inimii

ce sângerează  când umblă prin gânduri

și se murdărește de carne și de gesturi nimfomane

 Reverenta!

[Ion Lazăr da Coza]

Cuvintele tale sunt vii şi deloc casante. Lucru rar printre poeți.  

da Coza

[Sofia Sincă]

Plutiri ale gândului, deasupra trupului, prin stări insidioase. Inima găseşte greu locul/drumul pentru a-și  exprima  sensibilităţile. Piedici, sensuri subtile sunt unele dintre elemente ce formează farmecul poemului, dar și forţa creatoare ce o generează.

Am citit și am admirat,

Sofy