La cina luminii

[chindea maria elena]

 *taina se-mpărtășește în sânge*

 

 

nu întârzii prea mult nicăieri nici în mine

nu odihnesc infinitul decât o clipită

frâng pâinea sacră

din stomacurile tuturor hrănesc atât cât se poate

și cât își permite fiecare

să digere constelații

 

sufletul topește culoarea  în creuzetul pielii

atingerea de aer să nu mă doară

 

pe sărut cianotic iuda și-a cusut buzunarele iertării

ora închiderii orizontului cu sârg îi licitează

venele

fără să mai plusați și voi

zidurile îi strâng mănușa de timp juruit

scutură blesteme în pătrarele clipei

pretutindeni oglinzi

și gheare de flăcări scurmă fântânile ochilor

restul de veșnicie

nu-i acoperă nici gleznele

cangrenate în regrete fără obiect și substanță

 

înconjurat de ruine legat de sârma ghimpată a cărnii

unde să mai plece în pelerinaj

 

tâmpla arsă a dizidenței nu-i mai arată decât deșertul

călăul nu-l înspăimântă

câtă vreme satârul îi toacă oasele de milenii

și el tot rătăcește negăsindu-se întreg

în moarte

(cât îi lipsesc brațele ei verzi și răcoroase)

precum vieții nu-i poate plăti tribut nici măcar o pulsație

 

ceea ce e și ceea ce poate deveni

face echilibristică de milenii pe lama de bisturiu a respirației

alegerea ne aparține și fără duhul destinului

 

smerită deschid corolele eului pentru încă o aventură

îmi prind în fibulă de carne tunica de magie

și cobor nevăzută pe masă

 

pâinea sacră v-așteaptă

 

numai iuda țipă fără glas din pleoapă

aveți grijă pe cine mâncați

 

[Ion Lazăr da Coza]

Tu nu poți fi altfel decât lumină.

Metafore superbe, calde, descifrabile... nu așa-zis ermetice, savante...

da Coza

[Rădița Răpeanu]

"smerită deschid corolele eului pentru încă o aventură

îmi prind în fibulă de carne tunica de magie

și cobor nevăzută pe masă

 

pâinea sacră v-așteaptă

 

numai iuda țipă fără glas din pleoapă

aveți grijă pe cine mâncați"

Admiratie Gerra, pentru mesajul transmis!. ...admiratie pentru formidabila ta intelepciune si putere,  de a lupta, cu cele vazute si neintelese,  cu nepatrunsele si nechibzuitele! Radita,  drag de tine

[Nikol MerBreM]

Foarte frumos! Până la mine au ajuns secunde din cina luminii: durerea dar şi asumarea jertfei de a nu fi pe deplin primită.

[Sofia Sincă]

Spiritul de sacrificiu, altruismul este mesajul acestui poem. Dacă fiecare am sacrifica câte puțin, fără să crâcnim, pentru cel de lângă noi, lumina ar fi mai aproape, zidurile împietrite se vor sfărâma. Dar, așa cum spune Gerra iuda și-a cusut buzunarele iertării.

În rest, poemul este plin de metafore-bijuterii, pentru a înflori starea, pentru a umple atmosfera cu parfum... fie el și dulce-amărui.

Din nou, admirativ,

Sofy