Cine judecă țipătul curcubeului

[chindea maria elena]

 

 

*setea abisului din sânge*

 

toamna adoarme în pietre burdușită de galben

bogată se pipăie viața încă își caută pleoape sub rădăcini

mâinile roșii îngroapă memorii în sânge

prea multe chipuri topite zadarnic sub talpă șlefuiesc poveștii chip nou

diamantul din gleznă taie punți 

sub vertebre fragile semințele își pregătesc rotirea corectă în axă

sânul miroase a cale lactee în timp ce-și desface

frumuseți și mistere-n burice

labirintul își surpă zidurile pupila fermecată soarbe azurul

din cartilajul zborului

moartea este prietenă credincioasă

chemată smerit ne urcă pe brațe un cer mai înalt

decât visul

 

de sub cămașa subțire a efemerului credinţa mioapă ţese iluzie

carnea râncedă a sentimentelor perisabile

îi strică păianjenului casa

certitudinea nu-i cuvântul de ordine fără zidire

viforele îi sunt fir oțelit inimii

iubirea

plasă de siguranță

 

mereu viitorul scutură toamnă răscoaptă în căuşul palmei tale

 

înainte de a trage obloanele gerului în arterele noastre

cu blândețe voi topi timpul

 

nu voi depune mărturie contra țărânei sulfurice

oasele vor țipa rănite de taine

prea ieftin se vinde la colțuri de stradă negrul din zile

fructul care explodează de verde desface tumoare în coajă

nici ispită nici rai mumificat nu vor extrage cifra de aur din rugăciune

doar  trupul galactic înghite abisul din mine

și-un sărut fără apus

 

adevăr fără amprente se coace sub piele anarhic  nimic nu se mai cerne

și nu mai invocă

grația mult așteptată

 

neantul este vieții căptușeală dulce-amăruie

 

urc stoic versanții omului până la cuibul vulturului

pe coarda friabilă

a ursitei

 

intervenția de ultimă oră a soarelui în pulsul dănțuitorului

și-atâta infinit încă virgin

decapitează hidre în coastele zilei

 

misterul va trebui degustat fără lingură de albastru

 

ca să-ți spulberi fantomele din limbă

capul

trebuie tăiat fără regrete

[Sofia Sincă]

Metaforele se întrec din frumos în mai frumos, din superb în splendoare! Farmecul toamnei cosmice  adoră cuvântul poetului, esența lui și trăiește prin el. Emoţii, nelinişti, lacrimi, vise rătăcite, combinaţii de imagini şi sunete -  efectele lirice.

intervenția de ultimă oră a soarelui în pulsul dănțuitorului

și-atâta infinit încă virgin

decapitează hidre în coastele zilei

Superb poem!

Sofy

în artere noastre - în arterele noastre

[chindea maria elena]

Mulțumesc de semnul lăsat, Vasile!

[chindea maria elena]

Drag de trecerea ta Dorina!

[chindea maria elena]

Grație pentru popas, Nikol!

[chindea maria elena]

Mulțumesc de popas Bonnie!

[chindea maria elena]

Absolut judicioase observațiile tale Ioane! Am adus corectările de rigoare!Sunt foarte atentă la repetiții, dar pârdalnicele mai scapă câteodată, hihihihi... Se cere câte-un Garuda!

Cât despre vervă, cred că așa-i stă bine unei toamne bogate, cu hambarele cunoașterii pline, nu-i așa??!

Îmbrățișări!

[Ion Lazăr da Coza]

anarhic când

De evitat repetarea coastele.  

În rest, admiraţie pentru vervă.

da Coza

[chindea maria elena]

Hihihi Denisa, nu mă sperie urechiușele tale! De le voi găsi prin galaxii voi știi că eul tău cotrobăie după stele negre în căutarea matricei luminii! Și voi râde!

Îmbrățișări!

[chindea maria elena]

Mă bucur de trecerea ta, Darie!:)))

[chindea maria elena]

Mă străduiesc Valeria ca poeziile mele să spună ceva, nu să fie doar niște înșiruiri de cuvinte și imagini mai mult sau mai puțin fade! Dacă te-a prins e minunat!

Cu drag.