Țipă lumina în tivul nopții

[chindea maria elena]

 

*Semafor printre galaxii*

 

pentru că te-am avut invitat la o cină cu rouă

și polen de nove ruginii

am scos tăciunii din pupilă

cu grijă să nu risipesc jarul facerii încă din sămânță

am așezat peste ei împletitura coastelor tale flămânde

în pagode de cristal ți-am încrustat

irișii însetării atavice

apoi am lăsat pur și simplu

să-ți cuprindă brațele roșii lava luminii

 

primul adevăr al viului a tivit cu albă cenușă

pulsația lui oarbă până atunci

 

pod să înalț peste întreită genune

(de duh tată și fiu egal ție însuți)

parcurg fără ezitare și rabat de vibrație ritualul jertfirii

filă cu filă

până scrumesc geroasele slove

în nervuri și artere

 

știu că

zidurile se cinstesc precum un maestru iubit și urât deopotrivă

oglindă când înrămează chip neștiut

 

te-ntrebi curios de ce mi-am cioplit masa de lucru

în ochiul furtunii

eu râd și aprind bețișoare tăcerea

să nu mai trebuiască lutului sacru să-i fur viforele

mi-am stins parțial supernovele

în mareele trupului

și m-am lăsat botezată în clipă

 

ai grijă la cupă

când fermentează galactic vinul de împărtășanie

gâtlejul trebuie să-ți fie portal

și să înghită constelații

 

atestarea amprentei stelare se face din coșul călăului

învățând să-ți privești infinitul

 

și cu migală să-i țeși broderia sângelui tău 

 

[Ana Ardeleanu]

Da,  frumos! Aprecieri!

[Sofia Sincă]

Dorința de a regăsi lumina prin vibrații cosmice, pentru a restabili echilibrul spiritual. Fiecare avem acea aură care stabilește armonia ființei, doar trebuie să știm a o căuta.

Versurile Gerrei ne poartă prin constelații imaginare, ne pune în conexiune cu acestea, prin puterea ei imaginativă. Afectivitatea din versuri, forța ce ne dă puterea de a vedea și în întuneric, aduc cu ele fiorul liric.

Admirație maximă,

Sofy