eram cândva condor înaripat

şi munţi Carpaţi treceam c-un singur zbor

acum privesc spre alţi condori mirat

şi stau retras aripile mă dor...

mi-am pus urechi s-aud clipe ce curg

fiare-n gură port de la o vreme

am sticle-n ochi să văd în roş amurg

steua care fi-va să mă cheme.

n-am îndoieli se-nchide un alt cerc

şi un alt timp ce duce spre oricând

să înţeleg nu pot oricât aş vrea…

In orice azi eşti călător

pe noile poteci din zi,

nu pune gândului zăvor,

trăieşte verbul a iubi.

Dezleagă-ţi inima, cu foc

să ardă dincolo de zbor,

se va-nfrăţi în orice loc

cu altă inimă în dor.

Mergi drept, răscruci vor fi mereu,

în ele adevăr ascuns,

să ai credinţă-n Dumnezeu

şi asta îţi va fi de-ajuns.

Să nu pui gândului zăvor,

trăind prin verbul a…

                  “Eu nu mă mai duc azi acasă...

                   Potop e-napoi şi nainte,

                  Te uită cum ninge decembre...

                  Nu râde... citeşte nainte.”

                        George Bacovia

privește se-ntunecă iară

păianjeni ȋntind prin unghere

noi plase de tuci ce-nfioară

și-afundă lumina-n…

                  “Eu nu mă mai duc azi acasă...

                   Potop e-napoi şi nainte,

                  Te uită cum ninge decembre...

                  Nu râde... citeşte nainte.”

                        George Bacovia

privește se-ntunecă iară

păianjeni ȋntind prin unghere

noi plase de tuci ce-nfioară

și-afundă lumina-n…

                            Motto

                          „În vârf, m-așteaptă altă zare,

                           Alt adevăr, altă lumină…

                           Și-acum, privind aceeași tină,

                           Reneg prin ea al nostru soare.”

                                         Reus

mă-ncearcă ȋn seară precum o fiară

o efemeră pre-nostalgie

colții…

                   „m-apropiam de clepsidră –

                   nisipul curgea de jos în sus’’                 

                                                Ion Lazăr da Coza

ca un izbuc din adâncul Limbii Române

curgerea gândurilor lui ne ȋnsuflețește

tăcutul din lebădă vorbește dăltuind corole

plumbul vorbei bacoviene e de-argint

ȋmbrăcând portretul…

m-am visat ȋn Coza cu mult timp-nainte

dar mi-a fost sortită lungă așteptare

și acum mi-e gândul la ziua ȋn care

am privit mormântul fără de cuvinte

i-am citit din versuri și mi-a-ntins o mână

fulgerând ȋn suflet stare de-mplinire

mi-a vorbit prin unde ȋn Limba Română

s-o creștem ȋn mâine cu multă iubire

Coza iar mă cheamă să-i cunosc tăria

și gândesc spre vară la o re-vedere

să-ntâlnim și proza,…

                   Motto

                    “Cunoaștere - urâtă arătare –

                     Nu știi nimic, nici nu te știi pe tine.”

                     Reus

ȋn râșniță am mărunțit secunde

iar ȋn clepsidră tăcerea mi s-a scurs

a ști sau a nu ști s-au dus pe unde

cunoașterea de mine-i fără curs

copilul se mai zbate ȋncă-n mine

și-mi este greu să-i liniștesc…

motto

’’m-am întors

pentru totdeauna...

am fost peste tot –

vedeți colbul

de pe hainele mele?’’

Grig Salvan

nu ştiu cum s-a-ntâmplat

de am trecut printr-o lentilă de timp

dincolo de mine

lăsându-mi trupul în gol…

vedeam fără ochi lumina

auzeam fără urechi lumina

simţeam fără atingere lumina

neuronii mei au luat-o razna

şi am…

                                 motto

                                  ai venit din lumină

                                  ai dăruit lumină

                                  ai plecat în lumină...

în Coza Contele domneşte peste gramatici seculare

adie verbul prin pădure doinind cu glas tăcut în frunză  

silabele pe rând se-arată ţesând suav cuvinte rare

să lumineze mintea lumii şi rău-n gol să îl…

     Motto:

  ‘’De-mi tresărea istovitor prin gene

    O zbatere de păsări și de vis’’

                   Gabriel Cristea

Prin pildele simbol şi lungi refrene

în mine cercul toamnei s-a închis

în clipa cea de cumpănă în care

"îmi tresărea istovitor prin gene

O zbatere de păsări…

                                „ Trăim cu iluzia că mergem pe calea adevărului,

                                              dar folosim drept toiag ignoranţa”

                                                           Dorel Vişan

Ne ascundem după mască, pusă astăzi la vedere,

virusul ne roade Trupul, altul Mintea ne doboară,

ne mirăm de cele rele ce ne scaldă în durere,

sursa…

în Bistriţa era odată pe un perete într-un bar

un orologiu-n sensul trigo ce fascina a minţii clipă

piveam mirat la minutarul ce timpul întorcea cu har

şi-l îngâna cu măiestrie din colivie un canar

bătând secunda mai cu forţă cu lovitura de aripă.

un meşter geniu într-o noapte avu…

                               motto

                               caut prin toate buzunarele timpul pierdut

                               toate stau înrămate în gândul meu

                               Nuţa Crăciun

coboară iar noaptea clopotul peste noi

clipele se-nghesuie în amintiri

căt mai compact să nu se risipească

îmi umplu şira spinării şi mă îndrept

să privesc lumina zilei de…

                                        Motto

                                            te-arunci înainte cu surâsul pe buze

                                            nespus de frumos strălucește ea!

                                            steaua polară - mirifică stea...

                                            te-atrage la sine cu doruri confuze

                                                      Grig…

Nu lăsa să crească-o groapă între inimile noastre

când te-depărtezi de mine cu un gând de-o clipă scundă

nu strica tot orizontul câmpului cu flori albastre

rătăcind prin suflet hăul îndoielii ce abundă

nu-ndepărta un zbor de dor strivindu-i aripa c-un semn

îţi dărui inima grădină în care să-nfloreşti etern

din lujer trup spre floare gând la fericire te îndemn

nu alerga voit  în zori spre tot ce-i iluzoriu…

tăcerea din tine

adânc mă frământă

în golul din noi

un greiere cântă...

umblăm fără noimă

pe poteci în hazard

în umbra comună

amintirile ard

muguri de tristeţe

îmi inundă cerul

zborul fără aripi

mi-l înmoaie gerul

din ce-a fost ce-a rămas?

nici frunze, nici floare

livada e seacă

doar fructe amare

dulce vântul mai adie printre frunze şi petale

povestind cu taină mare ce a fost şi ce-o să fie

îl ascult nu-i dau crezare gându-mi zboară-n căi astrale

agăţat de-o umbreluţă din floarea de păpădie

dau cu zarul ce-o să fie nu mai ştie nici hazardul

fac negoţ cu orizonturi pentru aripi visătoare

încurc rimele-ntre ele eu sunt şeful eu sunt bardul

slobozind cuvinte-n lume fluturi căutând o floare

coama vântului…

În tăciunele din vatră se-ntrezăresc limbi de foc

jocul lor mai dăinuieşte în amintire pe tavan

în pereţi oglinda mută şi-n cuvântu-mi adormit

zborul clipei e cădere - lacrima stinsă a serii

Aud strigătul zăpezii către matca ei din nouri

fulgii razelor de lună se topesc pe fruntea zării

în oglinda cea bătrână lumina e tot mai rară

iar căldura-mbătrâneşte - rotocoale-n hornul casei

gândul singur se ascunde într-un ieri…

printre funii de lumină ziua în amurg coboară

colecţionar de umbre am ajuns fără de voie

lira lunii argintie îmi îngână cântul serii

şi-mi alungă depărtarea dincolo de înţelesuri

margini crude de tăcere răscolesc iarba cântării

iar ecoul se închide în cuvinte nerostite

amintirile în ceaţă se aşează spre uitare

golul trufaş se întinde cerul promis e departe

pe sub ramuri nemişcate seara-şi caută…