Amurg de toamnă izvodit din vise,

Din vise răvășite de amurg.

Se-ntoamnă iar,  ca după legi nescrise, 

După bătaia ceasului din burg.

Săgeată scriu cocorii pe orizontul scrum.

Țipând. Nemarginirii strajă.…

Doar având un strop idee de canoanele gândirii

Ce răsfiră și aduna de la beta până-n delta

Mii de pagini, căutări, prin volume și tratate,

Procesându-le în ritmuri ce depind de legea firii,

Îți aliniezi trecutul într-o rază de prezență,…

Am fost din nou în ceruri, pe-Acoperișul Lumii

Și noaptea din eter coboară-ncetișor.

E-o fabrică de gheață în jur și-n jocul lunii,

De veacuri ți se pare că-i un cristal ușor

Sunt tot la înălțime, respir fără să-mi pese, 

De-aici,…

În barul plin de nimfe despletite,

Când noaptea-ncepe să-și arate colții,

Apar femei desperecheate, triste,

Ce  stau și-așteaptă fiecare-n fața porții.

Acolo, în gesturi mici, una spre alta,

Își trec prin pat câte un client…

Trece-mă prin iarna lungă

Si iubește-mă s-ajungă

Două vieți. Parcă n-aș ști

Cât de scurta e iubirea.

Fur castanului și floarea,

Trandafirului savoarea,

Îmi fac ochi de belladona,

Ma strecor ca o madona

Și cu cât sunt mai aprinsă

Din creștet până-n călcâi,

Privirea ți-e tot mai stinsă

Și ți-e greu să mai rămâi.

Cere-mi luna în bucăți,

Cere-mi mii de bunătăți,

Cere-mi cerul, cere-mi…

Singurătatea este

tristețea cercului căruia

nu i s-a calculat suprafața.

Singurătatea este

cearcănul zilei ce se stinge.

Singurătatea este

cochilia părăsită în…

Nu ! Moartea nu este decât plecarea

Spre-un țărm pe care nu ți-l amintești,

Spre valul ce-ți anunță înserarea 

Și care te așteaptă să-l iubești

El vine înaintea tuturora,

Se-alintă-un pic, să vadă cum primești…

Mă apăr de tristețe, când,

În mijlocul câmpiei,

Ploaia-mi frământă părul în șuvițe

Și cu stropi pustiitori și reci

Îmi spală lacrimile și cuvântul

Mă apăr de tristețe, când, 

Prin voință…

Roată, roată, roată  duce,

Roată-n roată să se spele,

Roata roții vieții mele,

Roata roții de pe cruce

Cruce-n Steaua nopții albă

Cruci mai vechi, mai ponosite

Cruce-n cruce ca o…

Se-ngână zorile și stau cu fruntea lângă geam

Și lacrima se lasă încet și-i amalgam

De simțuri fulgerate în mine, cea de-acum

Parcă  n-aș fi pornit deja pe un alt drum

Las, iată-n urmă, totul, nu iau nimic palpabil

Am ordine în…

O mie de nopți am fost  precum Șeherezada

Plângeam tristețea-adâncă a ochilor albaștri

Și respingeam neantul, fugind și de tornada

Ce m-ar fi dus  în lumea cea rece de sihaștri

Ma înecam întâi în  valul cel mai mare…

Dacă rup o pită-n două

Și-ți dau jumătate ție,

Poate și din iad să plouă,

Eu îți vreau inima vie

Dacă mă arde-n rărunchi

Să pun clopoței la cai

Sau să-mbrățișez un…

Ia-mă-mă, iubite și m-aruncă-n cer

Să-ți fiu de pe boltă pată de mister,

Să mă rup în mii de diamante tari,

Tu să crezi că-s veșnici ochii mei cei mari

Și din două stele de-un colț aninate

Să-mi faci doi luceferi plini de…

Cu cioburi de lună în mâini

Și cu tâmpla căruntă,

Tu treci din uitare-n uitare

Mai porți doar văpaia în ochi

Din făptura-ți măruntă

Și ne-nchini de iertare.

Ne-ai tors basmul…

Ți-am cumpărat sufletul cu mere.

Coapte. Amurgii.

Ți-am măsurat umbletul prin noapte.

Poate vii.

Ce lungă e durerea pân-la tine.

Ca iarna-n munți.

Să nu întrebi. Totul e…

Mi s-ar îndoi și pana de aș scrie doar forțat,

Caut strofe să-mi inducă scrisul mai accelerat.

Vreau să zbor peste-amintiri, peste mine, peste tine

Să mă rup din coasta ta, să-nțeleg ce e cu mine.

Vreau să țip mistuitor către cerul de-alabastru…

Șterg mesajele grefate

În acel spațiu subtil,

Amân zile, amân date, 

Totul pare-acum ostil.

Îmi ridic ștachetă vieții,

Amintirile n-au rost.

Ele vin precum ereții,…

Îmi ies din trup acum, a câta oară ?

S-ajung la cel care m-a definit

La îngerul meu alb cu chipul însorit

Ce a vibrat în mine-ntâia oară

Plutesc legată de cordonul de argint,

Mă las în voia unei stări divine…

Eu mă strecor prin labirinturi,

O fac de veacuri, doar tu știi

În sânge am tone de sloiuri

Să mă înghețe până vii.

Ai fost plecat atâta timp

Că m-am născut de mii de ori

Și leagănul tău…

Văd în vis durerea cruntă a orașului ce moare,

Limbile de foc asupra-i ce dansează într-un joc.

Focul face din trecut un prezent, din răzbunare,

Iar coșmarul se extinde, crește, crește, lasă loc

Unui câmp arid cu triste amintiri de peste veac…