Punctul de plecare

[Monica Pester]

Se-ngână zorile și stau cu fruntea lângă geam

Și lacrima se lasă încet și-i amalgam

De simțuri fulgerate în mine, cea de-acum

Parcă  n-aș fi pornit deja pe un alt drum

Las, iată-n urmă, totul, nu iau nimic palpabil

Am ordine în toate, plecatu-i onorabil

Sunt într-o simplă lume de-actori ai vieții mele

Dar înăuntru-i haos în marea mea de stele

Aș vrea să îmi iau zborul ușor și invizibil

Să mă transform în flutur, în floare, de-i posibil

Sunt verde, roz, albastru, orice culoare vine

Să mă salute-n taină, căci le-am purtat regine

Spre ce mă duc, mă-ntreabă dublura mea oculta

Plec între maluri unde doar ploaia mă ascultă

Și unde stai, în ce fel, cin' te-o apropia ?

E bolta toată-aprinsă și știu că e a mea

Punctul suprem pe care cu greu îl recunoști

Este iubirea însăși ce-a stat între doi foști.

S-ar mai putea întoarce dar n-ar avea vreun rost

De prea mult timp joci rolul decis al unui fost

Eu tot mă simt actorul acela foarte mare

Când părăsește scena se-nclină spre-adunare

Salută demn, timid, cu-n semn la cozoroc

Eu plec. În lumea asta chiar n-am avut noroc

Cortina cade tristă și grea pe undeva

Începe-un vânt de parc-ar spune și el ceva

Actor, iubit, prințesă sau clovnul împărat

Suntem cu toții îngeri cu tot ce am păstrat

Și nu e important s-alegem viețuirea

Dacă nu  ne-nsoțește Măria-sa, Iubirea

Cât ne iubim, viața ne leagănă pe toți

Iar între om și înger nu-i loc de sacerdoți!

Monica Pester

[Mihaela Popa]

idee bună, text  lung

un pic de condensare ar da mai multă forţă zic eu

[Monica Pester]

Ada, ești absolută !

[Ada Nemescu]

Am citit și recitit.

Eu, recunosc, citesc cu plăcere și mare surprindere poeziile semnate Monica Pester 

Este (adevărat) un text amplu, de mai mare întindere, dar fiecare strofă este de sine stătătoare. Citind, simt că urc treaptă cu treaptă. Dacă acum aș renunța la o strofă, urcușul mi-ar fi mai greoi. 

Acest *păcat* cu texte lungi, îl am și eu, dar cum să-i spunem Sfintei Muze, oprește-te?

Aș vrea să îmi iau zborul ușor și invizibil

Să mă transform în flutur, în floare, de-i posibil

Sunt verde, roz, albastru, orice culoare vine

Să mă salute-n taină, căci le-am purtat regine

copilăresc de simplu!

aDa

[Monica Pester]

Recunosc, așa este.  Mulțumesc.