Coborî aseară vântul

murmurând a primăvară,

și-un fior roind pământul

mușină pala de moară.

Înfloreau livezi cărunte

pe meleaguri părăsite;

Armăsari cu spic în frunte

alergau sub răsărite...

Inărițe-nsângerate

ciuguleau amurg de soare;

Ierburi moi și legănate

presărau maci, de-a…

O pasăre fantastică poema deveni,

de vânători ucisă nainte de născare,

târătă prin piața negustorilor de zare,

pe unde zboru-ajunge o marfă de tocmit.

Veni un gând de vultur din țărmuri vântuite;

Și-n urmă, aspre àripi julind razant văzduhul

se prăvăleau în cercuri spre verzile întinderi,

ca-ntr-un vârtej de aer ce sfredelea pământul.

Au re'nviat pădurile barbare

şi, din străvechi războaie de ţesut,

un stol de-albastre păsări stilizate

străfulgeră în zori văzduhul mut.

În linii înspumate și untoase,

urzeli de lână se petrec pe val,

iar rombici pești, spre apele sărate,

zvâcnesc argint din timpul hibernal.

Se țes geometrizat flori de iubire,

ce-au răsărit din ițe…

Se-aude un freamăt de creste.

Pădurea, de vânturi țesută,

ascunde privirea de ciută

sub brazii șoptind o poveste.

Mă mirui cu cetini păgâne,

amurgul frumos mă doboară;

Din suflet o pasăre-mi zboară;

Și lupul din mine rămâne...

Respir sanctuarul tăcerii

și-mi umplu făptura de viață;

Prin ochi îmi pulsează…

încerc să mă-mpac cu tine

viaţă

poate aşa voi scăpa de stigmatul

primit la naştere

de mare damnat

gata oricând să fie trimis

spre Auschwitz…

o să mă aburc pe spatele tău

ca pe un măgar fără şa dârlogi samar

picioarele-mi prea lungi

n-au decât să se târâie prin ţărână şi spini

n-ai decât să mă…

Ciudată mi-e vremea și sufletu-i mut.

Din nori plumburii răzbate o stea

lucind enigmatic cu colți de mamut,

pupilă de zmeu și trenă de nea.

Mi-e pasul un tremur pe roșu' frunziș

- copită de cerb cu gând argintiu;

Port răni de săgeată înfiptă pieziș

sub licăr de zori răsărind arămiu.

Simt aerul greu, vânători de granit

și gustul amar…

Amurgul sângeriu al pietrei încolțite

așterne liniștea dinaintea vânătorii.

Ultimul stol de zmei face înconjurul periferiilor

și se-ascunde în turnul de oțel nituit, prin care a crescut un baobab;

Câinii... Se-aud câinii pământului,

chelăcăind înfundat din fântâna lumii;

Orașul gigant, șters de culori, îmbrățișat

de autostrăzile lianelor și ruginilor, își topește înălțimile

- nisipul deșertăciunii…

Focuri ling, ca niște hidre,

seminții de vechi păduri;

Sar la cer cangurii suri,

scormonesc pârâuri vidre.

În depărtări fierb apele Corintului,

inspirând mareic nori albi și poroși;

Soarele stilizează o pasăre,

punctul negru a devenit incandescent;

Se-aud tălăngi răzlețe, arame sclipitoare

- se umple Valea Pleistos de capre;

Razele, ca niște copite, joacă pe stânci și

se pierd în spatele muntelui, asfințind;

Oracolul din Delphi - ochiul lui Parnassus -

scrutează orizontul prin penumbrele…

Respiră zorii-mprăștiindu-și ceața

și-ți curg prin păr câmpiile cu maci;

Când ochii tăi sunt soare și când taci,

în stoluri se topește dimineața.

Te disipezi în freamătul de vânturi,

atomii tăi iau forme de păduri;

Sălbatică îmi ești - ca lupii suri,

ce cuceresc noi ape și pământuri.

Prin norii cumulus îți porți sărutul

ploios,…

Miroase-a floare-albastră de poiană,

se simte gustul dulce-amarului izvor;

O pasăre din noaptea dumbrăveană

s-a ascuțit pe ceru-ncremenit, în zbor.

Ninge pe-ale tale gene

lungi ca noaptea boreală;

Flori-de-colț se-aștern poiene

sub lunatica urzeală.

Miroase-a Dunăre curgându-și ceața

pe maluri încurcate în hățiș,

și o cotigă-și poartă dimineața

cu pasul calului prin lăstăriș.

am pătruns în pădurea cu arbori îmbrățișați

încă mai purtau urme de gheare

adânc înfipte în carnea lor tremurândă deși

zmeii zburaseră demult spre timpuri de piatră

și-ntinderi de permafrost

printre ramuri pulsau raze ca-ntr-un joc de șotron

dezvelind de umbre ultimele frunze rubinii și amare

soarele îmbrăca pădurea cu pulberi aurifere

iar vântul purta pe coame pămătufii stufului…

Respiră soarele agrar

- clepsidră miilor de ani -

printre coloane-sanctuar,

sorbind penumbre de zăgani.

Mi-e vântul fremătând în zori

tălăngi de-alamă peste munți,

ce mână turmele de nori

pe cerul zmeilor cărunți.

Aud descântecul barbar

din lumea zeilor de lut;

Druizi ascunși în chihlimbar

se zbat războaie…

Nopțile de Sânziene
îmi străfulgeră prin gene
trupul tău - ca o nălucă.
Ce făpturi nepământene
fermecatu-ți-au surâsul
prin frunzișuri dunărene
și mi-au dat priviri de fiară?
Când pășești prin lungi poiene
înflorite-n miez de lună,
mă strivești cu albe pene,
ascunzând sub a ta gură
nopțile de Sânziene.

Se-ascund frățiile de grâu, preadalbe,

pe cosmice câmpii și-a înserat;

Culori de jad se unduiesc în salbe,

și sfintele ninsori mătănii bat.

Ninge metalic cu fulgi bivalenți

- lovituri de ciocan pe arborii goi -

de parc-ar pica din nori transcendenți

metal risipit printre pași de strigoi.

Soarele străpunge zorii

de pe-o culme-nrourată;

Iată, cerul mi se-arată,

absorbind din zbor cocorii!