În metropola atemporală

[gabriel cristea]

Amurgul sângeriu al pietrei încolțite
așterne liniștea dinaintea vânătorii.
Ultimul stol de zmei face înconjurul periferiilor
și se-ascunde în turnul de oțel nituit, prin care a crescut un baobab;
Câinii... Se-aud câinii pământului,
chelăcăind înfundat din fântâna lumii;
Orașul gigant, șters de culori, îmbrățișat
de autostrăzile lianelor și ruginilor, își topește înălțimile
- nisipul deșertăciunii prin clepsidra asfințitului...
Un fior de vânt coboară prin labirintul tăcerii,
doar semaforul suspendat scârțâie ca un cocon
îmbălsămat în pânze de păianjen;
Umbre lunguiețe și distorsionate pulsează
pe bulevardele extincției umane;
Mușchii și plantele cățărătoare sunt niște omizi verzi,
urcând prin găunoase și obscure cranii de zgârie nori.

Printre ruinele muzeului de artă, Gânditorul lui Rodin
poartă pe cap primul cuib de pterodactil,
și ultima rază îi întunecă privirea meditativă;
Soarele pare o gigantă roșie, scufundată
în metropola atemporală, redevenită teren de vănătoare...

[Chris]

un peisaj dezolant, apocaliptic, stare apasatoare. imagini fascinante. felicitari! 

[gabriel cristea]

Mulțumesc doamnei Lidia Pervu și domnului Vasile Burdușa pentru aprecieri!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Valeria Merca! :)

[Valeria Merca]

Un tablou fascinant, înveșmântat în construcții lirice deosebit de sugestive.

Am citit... „ avec  admiration”! :) 

[Mihaela Suciu]

Văleu, ne-am franțuzit pă româneşte! :))

[gabriel cristea]

Mersi, Mihaela! :)

[gabriel cristea]

Mulțumesc pentru apreciere, doamnă Sofia Sincă!

[Mihaela Suciu]

Oraşul pterodactililor - ca o adaptare lirică după ,,Planeta maimuțelor''. La asta m-am gândit. Frumos!

[Sofia Sincă]

Un asfințit la Paris, bătrânul Paris, prin ochii și mintea poetului, G.Cristea. Un stop-cadru, îmbogățit cu lirism și candoare, cu lumini șterse și multă melancolie. Dar obligat să suporte artă... multă artă de calitate, din vremi atemporale și s-o împărtășească cu cei ce trec pe acolo.

Sublimă alcătuire!

Sofi