Soarele se juca de-a v-ați apuselea

și un răstimp lăsase albastrul în pace;

Balauri de nori argintați și solzoși

soli trimiteau - rafale de vânturi -

să-l caute-n alba fortăreață de plopi.

,,Zburători, nu-i aici împăratul luminii!'',

ziceau temători și-nțelepți bătrânii copaci

ce-și tăinuiau păsăretul în suflet.

Tăcere un timp, cât s-auzi…

Își întinsese, un răstimp, trupul pe iarbă,

prea obosit de ani, de tron și poruncit;

Voia ca stele clipitoare să-i absoarbă

tristețile din ochi - adâncuri de granit. 

Mor umbre răzvrătite, pe afară,

iar lumea şi-a armat genomu-n buze;

Eşti albă sau creolă, domnișoară?

Ies din scumpele hoteluri

prizonierii bogăției,

cu odrasle mofturoase.

Hainele de la ,,Hilfiger''

îi îmbracă până-n glezne

și au ceasuri de rubine.

Din pompoase baldachine

construiesc imperiul plajei.

Etalează bunăstatea

- forme disproporționate,

cu costume de scafandru,…

Vântoase plete-ți semănai

prin visul meu - galop fămând,

nisipul urmelor de cai

pe buza timpului curgând.

Parcă veneai din alte ginți,

purtându-ți stepa în…

Liniștea de sanctuare

gotice arcade-nșiră

nesfârșitelor culoare.

Printre carstice caverne,

lungi fascicule de soare

iscodesc picturi celebre.…

Un ocean planetar mi se zvârcolește-n vene

- sânge abisal -

fluidizându-mi curgerea prin albia timpului,

spre primordialitate...

Își dezveleau în vânt plopii tulpina

și nalte vârfuri norii atingeau;

Un stol de zmei îmi contura suișul

pe rădăcini ce ploi reverberau.

Parc-adunasem liniștea din timpuri,

pe unde nici picior de muritor

nu mai trecuse vreme de o eră;

Ploua tihnit, ploua pătrunzător...

Suind pe culmea aprigelor vânturi

- poteca turmelor, spre infinit…

Constelații de ciulini

explodează peste câmpuri;

Știuci de jad, cu solzii fini,

fecundează moi adâncuri.

Untdelemn pe luciuri vii,

ceața limba-și unduiește…

Zorii pulsatili și leneși

își târăsc semiobscurul

dinspre zgrunțuroase larguri

către mute promontorii.

Himera iubirii, în noapte, m-absoarbe;

O simt și-o râvnesc sub lumi erbacee...

Trec fugitiv sălbatice vedenii

prin colțul ochiului zvâcnind ritmat;

Sunt pași nepământeni ce nu ating pământul...

plutesc din corole de soare

șoptit cu-adiere de vânt

ce nalt și frumos e văzduhul

pământul ce mic și plăpând...

sămânța mi-o port ca un faun

pe-albastre poteci printre nori

străfulger vârtejuri de aer

s-ascund transparente comori

îmi legăn pe frunze vibrânde

nervura adusă de zbor

și gândul mi-aștern peste pietre

umil…

Cât de firave-s brândușele de coastă!...

În transparența lor amară și măiastră,

se-nfiorează sub soarele de faur;

Petale scânteind pulberi de aur

respiră-n constelația albastră.



Ce delicat se-aud prin frunze ghiocei,

cum, zornăindu-și dalbii clopoței,

tresaltă-n vântul îmbătat de verde

- viul covor ce prin poieni se pierde,

șerpuitor deschide-n…

Ningea la început de mai, sub plopi,

cu pămătufi ce-nzăpezeau zăvoiul;

Uscatul vânt se subția în snopi;

Furnici prin scoarțe-și conturau convoiul.

Un cerb boncăluia printre salcâmi,…

Prin cimitir rotesc albaștri zmei

și lumânările în vânt se zbat;

Însingurate-s recile alei,

iar paznicii piroane-n toacă bat.

Mirosea vântul a oală de lut, străveche,

cu grâne pietrificate, purtând sufletul

neamului meu albastru de Săpânța.

Înlăuntru, laolată, se odihneau în ciolane

năpasta și fericirea,

jocul de-a moartea și nemurirea

cu pene de păun la pălărie

și cocoși pintenați, înfipți, hăăăt,

pe culmea…

În noaptea asta preasenină

fusei, ca de-obicei, să iau Lumină.

Biserica tăcută, porți închise,

metalice, imense și proscrise;

Strigai la gard să îmi deschidă!

Toți preoții erau ascunși într-o firidă.

,,Nu știi de ordonanța militară,

ce-a devenit religie de țară?

Pleacă de-aici, Christos nu mai învie

în noaptea asta mută, măslinie!''

mi-a zis o siluetă deranjată,

urcând pe…

Din lemnul porții maramureșene

simboluri ancestrale-au izbucnit

- mlădițe vii din Lene Cosânzene

ce străluciri de soare-au împletit.

Pe-aceste guri de rai încă sub cruce

se mai întoarnă umbre de strămoși;

Și, înviat pe ceruri de răscruce,

Isus coboară-n case de christoși.

Bătrâni de lut cu fețele brăzdate

încă așteaptă semn de…

Din parcul fără timp privesc lucirea

statuilor de bronz, și un moșneag

dormind pe bănci și-ascunde nemurirea

pe strada stelelor, numărul vag.

Oceanul planetar, sub felinare,

se-nvârte constelat, lent și cărunt,

ca roata morilor tânguitoare,

ce împletește coamele de vânt.

Îmi pare-o lume veche, asfințită,

ce colorează-n sepia…