Stau raze s-asfințească peste ape,
un furnicar de scânteieri flămânde;
Efluvii moi se zbat pe coapse lungi, bronzate,
se nalță și coboară reflexii tremurânde;
Bătrânul Istru-ncolăcește și răsfiră
printre lacustre înverziri un paradis;
Arcașul get scrutează tărâmul lui odris,
iar paravanul frunții-i înserarea;
Se-aude vântul stepei, cum respiră,
prin struna arcului vibrând cinetic...
Ca o statuie vie îl ascultă,
și-o pasăre de jar și-ascute energetic
aripi de foc, străluminând
cervide fabuloase ce-nsuflețesc
desenul circular al unui vas de lut.
Adaugă un comentariu
Da, Miha, curge și rezonează-n modelarea vaselor de tut! Mersi de-apreciere!
Curgerea Istrului dă viață imaginației...
Mulțumesc, Valeria, pentru popasul moesic! :)
Mulțumesc, doamnă Sofia Sincă, pentru acest comentariu aidoma unei broderii aplicate!
Natura, mediul înconjurător, în cazul de față o înserare pe Istru - inepuizabilă sursă de inspirație pentru poet!
Am citit cu încântare.
Înserarea se întinde cu o prelungire a umbrei pe margine de ape la malurile Istrului şi aşteptă împreună cu calmul timpului. Sufletul învaţă cântecul tăcerilor împreună cu amintiri ancestrale.
Magnific!
Sofi
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE