Străluminând cervide fabuloase

[gabriel cristea]

Stau raze s-asfințească peste ape,
un furnicar de scânteieri flămânde;
Efluvii moi se zbat pe coapse lungi, bronzate,
se nalță și coboară reflexii tremurânde;
Bătrânul Istru-ncolăcește și răsfiră
printre lacustre înverziri un paradis;
Arcașul get scrutează tărâmul lui odris,
iar paravanul frunții-i înserarea;
Se-aude vântul stepei, cum respiră,
prin struna arcului vibrând cinetic...

Ca o statuie vie îl ascultă,
și-o pasăre de jar și-ascute energetic
aripi de foc, străluminând
cervide fabuloase ce-nsuflețesc
desenul circular al unui vas de lut.

[gabriel cristea]

Da, Miha, curge și rezonează-n modelarea vaselor de tut! Mersi de-apreciere!

[Mihaela Suciu]

Curgerea Istrului dă viață imaginației...

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Valeria, pentru popasul moesic! :)

[gabriel cristea]

Mulțumesc, doamnă Sofia Sincă, pentru  acest comentariu aidoma unei broderii aplicate!

[Valeria Merca]

Natura, mediul înconjurător, în cazul de față o înserare pe Istru - inepuizabilă sursă de inspirație pentru poet!

Am citit cu încântare.

[Sofia Sincă]

Înserarea se întinde cu o prelungire a umbrei pe margine de ape la malurile Istrului şi aşteptă împreună cu calmul  timpului. Sufletul învaţă cântecul tăcerilor împreună cu amintiri ancestrale.

Magnific!

Sofi