Soarele se juca de-a v-ați apuselea

[gabriel cristea]

Soarele se juca de-a v-ați apuselea
și un răstimp lăsase albastrul în pace;
Balauri de nori argintați și solzoși
soli trimiteau - rafale de vânturi -
să-l caute-n alba fortăreață de plopi.

,,Zburători, nu-i aici împăratul luminii!'',
ziceau temători și-nțelepți bătrânii copaci
ce-și tăinuiau păsăretul în suflet.

Tăcere un timp, cât s-auzi fremătatul,
și-apoi o umbră de plumb neștiută
întinse un giulgiu obscur, pe pământ.
Venea vijelia c-o falcă în ceruri
și una-n păduri - zmeoaică de aer,
purtându-și pe coame arcașii cei suri;
Săgeți de argint potopeau seminții
de titani, rănindu-i cu vârfuri de gheață.

,,Ce joacă-i aceasta balauri smintiți?'',
strigau gutural nemișcații din lut,
ferindu-și privirea cu brațe lemnoase;
Din seve zburau, invadând rând pe rând
universul rotund, armate de păsări
cu ciocuri de foc. Ciuguleau înnorarea;
Efluvii de-aripi arcuiau curcubeul
peste soare-răsare, și-n urmă, un drum
deschidea cu ploaie de raze seninul.
Împăratul luminii venea să mijească!

[gabriel cristea]

Mulțumesc frumos, Mihaela Popa!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Vasilisia! Nu mă pot maturiza. :)

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Nikol! Minunat comentariu! :)

[Mihaela Popa]

o bijuterie, admiraţie!

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Și iată că ai scris și o poveste, ai descris și o furtună și ai făcut și o poezie frumoasă. Felicitări!

[Nikol MerBreM]

Pândind răsăritul... minunat peisaj, minunat poem, minunată poveste!

[gabriel cristea]

Mersi, Chris! Mă bucur că sunt și spectacole la care nu folosim masca... :)

[Chris]

un spectacol frumos ca de fiecare data...

[gabriel cristea]

Mersi, Mihaela! Copilul din mine încă  mai strigă: “Cine nu-i gata, îl iau cu lopata!'' :))

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Ana! Am rămas un împătimit al poveștilor nemuritoare! Încă mai citesc povești. :)