Și cădea prima frunză
- ruginie sfârșire -
ciuciulită sub ceață,
pe lungi pânze țesute
cu mărgele de rouă,
ca o barcă-n derivă,
ce sub zori se ascunde,
tremurând fantomatic
în oceli de-artropode
nemișcate, flămânde.
Ostenea iar pădurea
îmbrăcată-n aramă
să mai poarte fantasme
printre dese frunzișuri;
Revărsări întomnate
peste trupuri de aer
- străjuind solitare,
ca statui acvilide -
străluceau vântuite
desfrunziri colinare.
Adaugă un comentariu
Miha, și ce clar o percepem...Mulțumesc!
Mulțumesc, Vasilisia! Vine ea și primăvara...
Mulțumesc, Nikol! Bine că măcar încântă ochiul cititorului...
Cu anii percepem altfel desfrunzirea...
Splendidă desfrunzire!
Frumos mai ostenește pădurea!
Drag,
Nikol
Mersi, Dincă Valerian și Mick Lorem, pentru apecieri!
Mulțumesc, Valeria, pentru apreciere! O seară frumoasă!
Mulțumesc, doamnă Sofia Sincă, pentru sugestie și apreciere! Numaidecât schimb... :)
Un tablou excelent al „desfrunzirilor colinare”!
Cu aceeași plăcere a lecturii!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE