Se-nfioară-n păsări cerul

[gabriel cristea]

Se-nfioară-n păsări cerul
- zbor albastru de prigori -
și înflăcărații zori
negurilor smulg misterul.

Iarba aspră de nisip
ochi de rouă își mijește;
Sare strălucind un pește,
ca un zvâcnet fără chip.

Un pescar întinde ava
nemânat de niciun timp
- trec plutind prin anotimp
pelicani la Periprava...

Stufuri moi foșnesc fierbinți,
lebede adorm pe apă,
visul străveziu adapă
luciuri mute și cuminți.

Liniștea ușor se-așterne
cu un lung oftat de vânt;
Parc-ar murmura un sfânt
dinspre sângerii poiene.

[gabriel cristea]

Miha, când era mic îi spuneam mamei: ,,gâdimă-lă, gâdimă-lă!'' :))

[Mihaela Suciu]

,,De-aş fi salcie la mal...'', vorba cântecului, dar mă pierd în stufuri moi, ce plăcută mângâiere! Mai gâdilă-mă! :))

[gabriel cristea]

Mersi, Chris! Nimic nu se compară cu liniștea Deltei...            

https://youtu.be/bUjFJrRTtXk

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Valeria! Sunt onorat de comentariu!

[Chris]

imi doresc sa stau pe malul acela langa pescar...

[Valeria Merca]

Citind doar titlul, presimți ce urmează să citești!

Un pastel seducător!

Admirație!

[gabriel cristea]

Vasilisia, mulțumesc mult! Mă încăpățânez să găsesc acele mici petice de sălbăticie - acolo unde vântul respiră poezie.

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Valerian! Simplitatea va trebui redescoperită.

[gabriel cristea]

Mulțumesc, doamnă Sofia Sincă! Sper ca și următorul pastel să-l găsiți la fel de frumos, dar cine știe... :)

[Vasilisia Lazăr]

Se înfioară și cerul de atâta frumusețe, Gabriel! Sublim! Reverență!