Râul curge prin mâinile noastre

Desenând firișoare sublim

Tu înoți în apele-albastre

Eu mă înec în propriul destin

închid ochii
și respirația poartă tratative cu cerul
printre gene de luceferi
visele amanetate de monarhi
levitează
mușcând
din când în când
din realitate
un fluier din os învelit în busoic
face negoț cu iluzii
o vâslă privește la mine
dar n-are mărunțiș
ignorant sufletul admiră
roua care sărută ghioceii
deschid ochii
dar pleoapele tale mă închid la loc
într-un vis de primăvară

punctul acela în care

pleoapele tale înveleau cerul

soarele

răsărea din pieptul meu

spațiul

începea să se măsoare în secunde

sinele

stins în îmbrățișarea noastră

desena spirale 

cu rădăcini în viitor

apoi

punctul în care  

pământul

se întorcea în mine

ca un cuc

într-un cuib străin

lăsând aburul să  leviteze către lună

nedumerit

când nimeni nu va ști

să-ți spună

nectarul florilor s-aduni

sau strigătul înfiorat al nopții

să-l alungi

când luna dintre nori

se va ivi

voi ști

să-ți mângâi fruntea

să-ți șterg

obrazul plâns

să-ți cânt ca o sirenă

ademenindu-te în larg

voi fi

ce n-a fost

nimeni

niciodată

nimănui

voi deveni

un pumn de lut

un ciob din care bei

un strop de apa

și-o notă dintr-un ultim cânt…

 Puteam vorbi despre ninsoare

Ore-ntregi

Sau despre satul tău natal

și despre ciocârlii  puteam vorbi

de  jarul care arde-n sobă

aveam adevărate enciclopedii

nimeni nu pomenea nimic în schimb

de  jarul inimii sau despre ochii tăi

ștergeai cu grijă praful

semănat cu grijă

dar niciodată lacrima

din ochii mei

puteam să umplem…

Ninge de trei zile cu vinovăție

Parcă-ar vrea să șteargă urma ce avem

Viscolul ne biciuie ca o acuzație

Rătăciți prin viață purtați de blestem



Nimeni nu se-îndură cerul să mai roage

Lupii vin la stână dar parcă se tem

Timpul se-încovoaie iar nu ne ajunge

Și privim trecutul…

am pictat într-o zi

sufletul tău

pe o pânză de rouă

îți amintești

avea zimți

ca o fotografie veche alb-negru

azi toate sunt gri

chiar și rochia ta ciclam

am pictat într-o zi

și sufletul meu în oglindă

ce trist într-un colț

aerul respirat

devenea floare-cerșetor

albinele lacrimi de ceară

scriau durerea mea

bestseller

miroase a piatră amintirea ta…

ninge timpul cenușă în cearcăn hohotind

ne învelește cu hârtie creponată

în cercuri concentrice petale ne cuprind

banchiză din lavă peste inimi presărată

mă nasc din nou pe roată de olar

ulciorul care setea iți va stinge

dar nici atunci nu vei avea habar

de ce sărutul are gust de sânge

oglinda cocoșată  pătează  yin și…

ninge peste urmele pașilor tăi

moșul plânge și se uită-n desagă

întoarce clepsidra ca pe-o armă din nou

îmbătată iubirea nu e de șagă

nectarul se transformă iar în venin

unii se îmbată cu apa rece

alții așteaptă ca niște rechini…

se-îmbracă satul românesc în sărbătoare

colindătorii să-și primească-n prag

cu nuci și mere și colaci pentru o urare

pe care-au așteptat-o anu-ntreg cu drag



sunt dacii care nu s-au lăsat pradă sorții

cântând colinde poartă scut de-argint

la mine-n prag cântă cu foc nepoții

în cor puternic pe alocuri răgușit



se-îmbracă satul românesc în sărbătoare

cu globulețe multe betele și lumini

și Burebista parcă e în fiecare

mândria…

dacă-aş fi umbra sărutului

primul furat

m-ai duce legat de farmece

la tribunalul iubirii?

rădăcinile nu sunt

nici în trecut nici în viitor

doar în tine

eu cel înainte de a fi tu

urc povârnişul

între dinţii unui tigru

şi zâmbetul

unor trandafiri din plastic

aleg felina

de departe mai sinceră



cum devine…

Durerile topite azi ne strecoară-n sânge

Amare deziluzii pictate-n chihlimbar

Un înger astăzi încă iubirea ne deplânge

Un înger însă astăzi de noi n-are habar



Ne picură prezentul veninul pe perete

În dezacorduri aspre răstălmăcite fin

Buzelor mele arse de tine le e sete

Când ochii tăi nostalgici din depărtări revin



Prin minte-mi trec convoaie…

mă aplecam încet
atât de încet încât iarba
nu-mi simțea umbra
agățată de amurg
o parte vultur
o altă parte sărut
într-un cuibar vinovat
egoismul din noi flutura
o batistă albă absurd
doar un fluture indiferent
invita o păpădie la dans
un doi trei
un doi trei...

Un înger a cântat

bulbi de lumină

departe

în mâine

greu destin

muguri de luceferi

în pupilă învățătorul

scanează viitorul

cu rugăciuni

trece vremea

împletită

spic de grâu

un leu

din ăsta nou

nu paraleu

dresat

plânge la porțile europei

hai la circ

de halloween

să…

ochiul aruncă
sub sânul iubirii
perle venin
covor de rugină
ruină în suflet
îngrozit privesc
cum au răsărit
bulb nostalgic
urmele pașilor ei
dorul ștrengar
prins de ploaie
devine
ciorchine
pe hornul
amintirii

mi-e frig iubito
bat despărțirile în noi
pendulă tristă peste ani
și se aștern azi lin pe  suflet
tăceri cu miezul de pelin
troiene amintirile
purtând drept scut sărutul
pe care-ntâi ți l-am furat
adolescent
toate topi-se-vor
căci viitorul
e nălucă
mi-e frig iubito

într-un ierbar de catifea

iubirea veștedă

rânjea

cu zâmbet galben

scrijelit

adânc  pe sufletul  amar

un ciob ca o mărgea

o ancoră de ieri

un surogat  

de mai târziu

din lacrima vărsată

la cafea

un tatuaj învingător

într-un  război

cel cu nisipul

din clepsidră

val după val

mă poartă iar

și iar

și iar...

în scrumieră visul cu temeri inerente

cometă inventată de prooroci săraci

ascunde precum vinul realități absente

prezente doar în scrum și-n inimi pe araci

un secundar ucide nu strigătul, ecoul

descântec preschimbat în candelă de lut

mi-e început sfârșitul ce-a răsărit din solul

deșert-șevalieră schimbat de tine-n scut

puhoaie vin blesteme le șterg cu o narcisă

regina ce răsare pe-un cimitir de…

                           13.10.2013

 De azi nu mai avem bundiță

și-o voce mai puțin sub  grindă

doi  îngeri duc o  cobiliță

mai triști acum către oglindă...

și suntem mai săraci întruna

purtând o lacrimă amară

vărsată parcă și de Prutul

ce ne privește cu ocară...

dansam desculț
prin ploaie
roșii pârguite
apoi
hamal în portul
visurilor tale
șomer cu plete
împletite-n stele
chiar bufon
mușcând cu dinții știrbi
un coltuc
din speranțele mamei
pe prispă
cură de idealuri
pregătindu-mă
să trec strada