nașterea versului
nu se făcea prin cezariană
cum ai putea crede
și de aici durerile facerii
și strigătele
pe alocuri răgușite
ale aceleia
îmbrăcate în alb
legată în cămașă de forță
cel puțin așa o vedeau
alteori însă
lacrimile erau pictate
pe față cu acuarele
și ei râdeau
în hohote
neștiind că de fapt
asistau la o naștere
până când o vedeau că strînge la piept versul
și îl hrănește cu sângele său
o lăsau atunci să se odihnească
într-un sâmbure de lumină
Adaugă un comentariu
Mulțumesc pentru semn Adelaide .această poezie dar și poezia Am fost ,face parte din tema cenaclului AntePortas:Clovn,nebun sau poet.
Lung e drumul pana la "nasterea versului" adevarat... Ati abordat o tema care face parte din obsesiile mele.
Frumos! Las semn :
...
"o lăsau atunci să se odihnească
într-un sâmbure de lumină"
Mulțumesc Mihaela, Gina, și Vasilisia pentru lectură mă bucur că vă place !
Minunat! Minunaaaaaaat!
cum mai strângi în inimă versul, Alexandru!
mulțumesc domnule da Coza
Câtă dreptate ai!
Frumoasă metaforă.
da Coza
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE