te invit la un ceai draga mea
ia un loc pe un nor de zăpadă
când șacalii din corn vor suna
noi vom face din versuri plămadă
la o masă ovală vom sta
mai apoi ne-om plimba pe o stradă
recunoaște că-i tot vina ta
sunt luceferii iarăși dovadă
fii străină fii tot ce nu vreau
eu voi fi ce nu vrei niciodată
ei vor spune că totuși erau
arahidă în vers ciocolată
Adaugă un comentariu
Domnule Mony orice semn pe care îl lăsați este pentru mine cel puțin onorant! Mulțumesc!
Mulțumesc pentru lectură și semn: Kazakh și Mihaela. Un joc... Jocul face parte din viață!
Mulțumesc domnule da Coza... Dacă ați remarcat două versuri e ok! Eu aș fi zis că atinge o pantă păunesciană sau Lili Trif and Grigoraș... Pe alocuri!
Mulțumesc doamna Sofia pentru intervenție! Maria este ca de obicei primul critic... Din păcate uneori se lasă furată de subiectivism... Da... I-a plăcut!
Mulțumesc pentru popas doamna Vasilisia. Încerc să păstrez poezia mea pe o notă cu sensibilitate, muzicalitate și mister. Dacă uneori îmi iese... Cred că e ok.
:)
las-mă/ nu mă lăsa...
beau un ceai dar vreau cafea
ludic! :)
În v1 și v2: un ceai, un loc, un nor...
Ultimele două cuvinte le-aș lega cu o cratimă.
Remarc și eu v9 și v10.
da Coza
"fii străină fii tot ce nu vreau/ eu voi fi ce nu vrei niciodată"- deosebit!
Semn de plăcută lectură
Kazakh
Romantic incurabil! Cred că doamna Mariana a fost fericită când i-ai recitat aceste versuri.
Încântare!
Sofy
Muzicalitate și sensibilitate.
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE