Vine o vreme

[bolache alexandru]

prima dată

speranța  întreba

în pântecele mamei întreba

de ce nu-i cresc fătului aripi

și de dincolo de culisele facerii

o sirenă

spunea că plodul n-are nevoie de aripi

are nevoie de vise

vine însă o vreme

când te-ntreabă sufletul

de ce te târăști în zbor

de parcă ai avea în spate și păcatele tale

nu doar vise

corbul nu zboară

el înoată în aer 

printre leșuri

de realitate

[bolache alexandru]

Mulțumesc din suflet Gina pentru tot,pentru prietenie, ajutor,  exemplul pe care îl dai tuturor și spiritul de echipă și obiectivitate atât pe însemne cât și în cadrul cenaclului Ante Portas.

[gina zaharia]

Te-am auzit recitându-l, Alexandru, o dată, de zece ori, atât de frumos se desprindea zborul ăsta, uneori fără aripi...

Admirație, prietene!

[bolache alexandru]

Mulțumesc Mihaela ,mulțumesc domnule da Coza

[Mihaela Roxana Boboc]

Inspirat poem! 

corbul nu zboară

el înoată în aer 

printre leșuri

de realitate

[Ion Lazăr da Coza]

Oho, minunat!

da Coza

[bolache alexandru]

mulțumesc prieteni pentru lectură și comentarii

[Ana Cîmpeanu]

cam mult se repetă în prima parte verbul a întreba. Asta se poate evita prin folosirea sinonimelor. E interesant poemul

[Sofia Sincă]

Interesantă meditaţie. Dorinţa de lua viaţa ca pe un zbor. Ce bine ar fi să fie şi adevărat. Însă uneori aripile sunt retezate de curând, după naştere şi te târâşti... aşa cum spui tu.

Mi-a plăcut poemul!

Sofy