Ce valuri se-ntețesc de-a valma! 

Deșertice nisipuri sub flautul de vânt… 

Istovitor e drumul ce n-are nicio țintă

și dunele de linii…

mă gândesc la noi ca la copacii 

care cresc …

                            Motto

                          „În vârf, m-așteaptă altă zare,

                           Alt adevăr, altă lumină…

                           Și-acum, privind aceeași tină,

                           Reneg prin ea al nostru soare.”

                                         Reus

mă-ncearcă ȋn seară precum o fiară

o efemeră pre-nostalgie

colții…

nu deranja pe nimeni nu avea pe cine să întrebe de sănătate

își vedea de treaba lui

adică niciuna

măsura zările și-și zicea în gând

într-o altă viață am fost savant

știu cum s-au erodat stâlpii…

Se-ntoarce Timpul împotriva mea

Simt cum răzbat imaginile-uitate

Rămase-n faldurile de catifea 

Ale memoriei atât de rar citate

Mă- joc cu amintirile ce-apar 

Pe rând, chemate la o judecată…

nu te-mbrăca în durerea

ce n-ai s-o poți îndura!

aruncă afară și fierea

ascunsă în inima ta!...

bucură-te încă de ziuă!

de ceas și de ani nu-ntreba!

mai zvâcnește ca apa în piuă…

  nu știu destul despre păsări nici despre fluturi,

 dar știu că singurătatea mea ar trebui să aibă aripi,

 să pot duce mai departe povestea...



 atâta depărtare îmi tulbură liniștea

 așteptând ca lumea să fie dezgropată

 din mormanul de cuvinte care mint,

 dar tu ești orb până la os

 iar durerea mea devine atât de mare încât

 nu o mai…

Ce simplu-ar fi să n-avem doruri!

Să vegetăm printre amoruri,

Iar ceru-ntreg să ne încapă

Într-un proscris picur de apă.

Să ne-mbătăm cu iz de viță,

Când viața-n vânt se vrea hangiță

Și-a stors în vechi ulcele vinul,

Dar vinde-n birt numai pelinul.

Să moțăim fără de teama

Că ne-o afla soarta - infama

Și-o să ne dea, cu mari…

Când am plecat din ţară-ntâia oară,

ajuns pribeag pe un tărâm străin,

primeam ascuns în pâinea prea amară

şi-al fraţilor români nestins venin.

Murea atunci în mine, pe tăcute,

destinul sfânt…

                   *

          aerul rece

pe sub crengile goale -

      un cântec ușor…

                   „m-apropiam de clepsidră –

                   nisipul curgea de jos în sus’’                 

                                                Ion Lazăr da Coza

ca un izbuc din adâncul Limbii Române

curgerea gândurilor lui ne ȋnsuflețește

tăcutul din lebădă vorbește dăltuind corole

plumbul vorbei bacoviene e de-argint

ȋmbrăcând portretul…

Să-mi spui, iubite, la ce oră să te sun

Să te anunț c-am mai murit o dată

Erai plecat în veșnicul tău drum

Și n-ai simțit cum fata ta codată

Închide ochii și-și alungă muza

Într-un istoric gest de neiertat…

m-am visat ȋn Coza cu mult timp-nainte

dar mi-a fost sortită lungă așteptare

și acum mi-e gândul la ziua ȋn care

am privit mormântul fără de cuvinte

i-am citit din versuri și mi-a-ntins o mână

fulgerând ȋn suflet stare de-mplinire

mi-a vorbit prin unde ȋn Limba Română

s-o creștem ȋn mâine cu multă iubire

Coza iar mă cheamă să-i cunosc tăria

și gândesc spre vară la o re-vedere

să-ntâlnim și proza,…

sunt lucruri pe care 

nu le spunem niciodată …

                 *

     palmele mamei -

doi porumbei coboară

     mereu înflorind…

Anna Frank nu înghite

pastile de adormit conștiința

Nu că ar vrea fie

un model pentru posteritate

Mai ales că aceasta-i

excesiv de impudică Și se

întreabă Care au fost

Primele iubiri ale Annei Frank

Un pic de ipocrizie

totuși

nu face rău

nimănui

Costel Zăgan

Zorii mă-nfioară parcă zdrențuind

sufletul de rouă, despuiat pe coaste;

Păsările pietrei în căuș le prind 

și le dau văzduhul amintirii…

Te-aștept la hotarul dintre-,,a fi" și-,,a nu fi",

Cu flori pe cămașă și-n sân cu căpșune,

Iar buza mea moale pe frunte îți pune

Și negrul din noapte, și albul din zi.

Tu prinde-mi în palme, cu foc, mijlocelul,

Ca șarpele urcă pe trupu-mi strânsoarea,

În iarbă să cadă, pe loc, cingătoarea,

Privește pământul, iar eu numai cerul!

Sub caldele cețuri,…

Aspră ca rubinu-i toamna care-ncepe

Plouă cu hrisoave aduse de vânt

Doar zeița muză, blânda Euterpe

Poate să-i închine versuri drept descânt

Vine iute-n valuri, nu se mai oprește

Plouă cu suspine de se rupe cerul…