Ne strânge lacrima în pantoful rupt.

Sufletul ni s-a uscat într-o iarnă,

Când nepăsarea a-nceput să cearnă

Peste dovleacul înghețat sau corupt.

Schimbarea murdărește ca o goarnă

Care aleargă pe un teren abrupt,

Jocul e dur și poate s-a-ntrerupt       

Căci buturuga ruptă se răstoarnă.

Azi mizeria renaște din noroi,

Ura se-adâncește provocatoare.

Brusc, problemele curg într-un lung…

aveai asupra mea 

puterea controlorului de bilete 

asupra câinelui pripăsit în tramvai 

care a uitat să-și composteze lătratul 

sau un polițist comunitar 

șef de parcare și "amendist" pe sectorul mașini ieftine 

(de la bmw x6 în sus curajul se diminuează și intră în schemă poliția adevărată) 

-scuzați pălăvrăgeala poetului luat de…

Aş face o chetă, să strâng de-o veşnicie.

I-aş da-o poetului să întocmească el apoi,

de dinaintea Big Bang-ului,

un alt Univers,

o altă lume,

că…

Lupii-s flămânzi, îi simt din depărtare,

Dar să le spui că dragostea nu moare

La primul viscol peste care-și lasă

Urme de ger. Vom face altă casă

Cu primăveri și praguri de lumină.

Îți voi săpa în suflet o fântână

Și cam atât mi-e bogăția toată!

Dacă mai pun și pacea mea sărată,

Să-ntinzi cu ea ogorul care știe

Să mă îmbrace-n flori de păpădie,

Așa vom ști c-au început să cadă,

Două scântei în…

Aș  fi vrut să salvez albinele înecate în miere,

dar stupii mei erau departe, îi pierdusem într-un decembrie

ceva mai bătrân decât fotograful viselor noastre.

Așa se întâmplă când crezi în iubire, mi-a spus un călător

care trecuse pe acolo.

Venea dintr-o carte de povești. Și mi-a mai zis că a văzut numele meu

pe o bucată de lemn, în Atlantic.

Apoi a dispărut în noaptea care se apropia cu o baionetă sub braț.

Aiurea!…

adormi cu mult înainte să te trezești

demult nici nu mai știi dacă visezi dormind

sau trăiești în vis

oricum  toată lumea a început să se întrebe

dacă existența e doar un soft dintr-o Vale a Siliconului

divină sau nu

de unde venim de am venit vreodată

încotro mergem de am mers măcar…

Parodie după “Epitaf” de George Bacovia                

 Aici sunt eu

 Poet sprinţar,

 N-am plâns amar

 Şi-am râs mereu.

 Am fost corect

 Mi-a fost uşor

 Dar tuturor

 Păream suspect

 Epitaf                                  

 George Bacovia                

Aici sunt eu                       

Un solitar,                           

Ce-a râs…

prima dragoste s-a întâmplat într-o vară

august șaptezeci și patru

după moartea stupidă a Mariei

o fată frumoasă de optâşpe ani

încă port în suflet golul durerea

tânjirea după ea …

Dau cu rimel

genele stelelor

să-mi apară visul zâmbind...

Adun în mine

sclipirea soarelui

cum adună sufletul ierbii, roua,

o înmulțesc cu amintirea lui azi…

Dacă-am putea vorbi-ntre noi, fără cuvinte

Despre tăcerile ce-au început să ne doară,

Dacă-am putea merge fără paşi doar înainte,

Fără să facem prea des noduri la sfoară…

Dacă ne-am putea privi mai des în lumină

Cu ai minţii ochi, fără niciun fel de-ntristare,

Fără s-aflăm în miezul nopţii vreo vină

Pentru zilele gri, fără scări către soare…

Dacă-am putea creşte, pe umeri, doar primăveri

Fără să trecem…

Prin vălul aprins pe coamă călare

( ronset )

Prin vălul aprins, pe coamă călare,

Își sprijină cerul șeaua albastră,

În nopțile albe, luna buiastră

Joacă și bate cu raze-n fuioare.

Când ziua-nflorește a deșteptare

Și soarele-și varsă zorii-n fereastră,

Se scurge iute prin noaptea sihastră,

Joacă și bate cu raze-n fuioare,

Suie străjerul, presară culoare,

Ochiade de raze aruncă-n…

un cerb s-a dus să ia curcubeul în coarne

cu cerul întins…

Nervuri mustesc... Aorte de arbori smulși din sfera

metamorfozei calde pământul înconjoară.

Privirea căprioarei ascunde mortiera,

sub filigran de ceață e văduva-vioară.

Imperceptibil murmur, la miezul nopții, orbii

îi sfredelește-n suflet. Răstălmăcind, sistola

zăgazul metafizic îl frânge. Albi sunt corbii

în spațiul dintre gânduri. Înaltă cât cupola,

e umbra ce-nflorește nisipuri în pustiul

pe care zeul minții, cu pașii-i…

Cântec de dragoste

Nu v-au prins în plin câmp furtuni niciodată,

nu v-au dat roată stoluri de corbi țipători?

Și-acum mai aud, tot aud uneori

tropotul unui cal pe câmpia tărcată,

sub zarzării înfloriți, pe când se tânguia mai mereu

cântecul de dragoste al bunicului meu:

„De friguri zaci și te scoli,

dar de asta zaci și mori... și mori!„

Unde mai e noaptea, de fulgere brusc sfâșiată,

cine pe…

Se smulge un copil cu tot cu inocență

Se scutură bine-bine Apoi se aruncă în

malaxorul educației Pentru evitarea ori

cărei confuzii toată lumea va purta oche

lari de cal Frecvența sigur va depăși ori

care sută la sută Firește că strictul nece

sar va lipsi Restul fiind mutat

disciplinar de la literatură la istorie

Prin urmare lipsesc nemotivat următorii

Decebal Ștefan cel Mare Mircea cel Bătrân

Mihai Viteazul Iancu…

Jadul se aprinde-n amintiri uscate,

Noaptea pierde timpul între două urse,

Trec viori grăbite cu arcușu-n spate,

Un copac mă-nchide-n amăgiri ascunse.



Patima se luptă în valuri de sare,

I-am adus ospicii cu-nțelepți de soi,

Unii prind misterul, alții-n goana mare

Caută neghina-n lanul cu trifoi.



Fântâni arvunite se rotesc degrabă,

Mă alinți cum crinul n-a aflat…

de ziua țării îmi doresc soare,

în piepturile oamenilor

pietrele să înfrumusețeze rănile cu un surâs

zidurile să lege privirile de un curcubeu

tunurile să arunce cuvinte de dragoste

binecuvântate azime să crească din fiecare respir

idealuri purtate de zboruri 'nalte și sigure

gândurile să fie culese din timpul ghioceilor

curate, transparente, odihnitoare

în piepturile oamenilor doresc să prind un soare,

care să…

Îmi sărbătoresc rănile cântând

Costel Zăgan