4.1. Prima iubire a lui Pic

[Petre Ioan Crețu]

prima dragoste s-a întâmplat într-o vară
august șaptezeci și patru
după moartea stupidă a Mariei
o fată frumoasă de optâşpe ani

încă port în suflet golul durerea
tânjirea după ea 
revelația luminii pierdute
realitatea crudă că n-am să-i mai simt
respirația fierbinte pe umăr în palmă
sânii mici abia înmuguriți gândul flămând
femeie întâmplată plutind
și ea se contopea în mine pe furiș
ca și cum deja se aprobase să fiu
călătorul între lumi
până când ne vom regăsi

soarele picura apă de ploaie parșiv
ce festin miroseam a frică miroseam a vin
înfloreau bocancii flori pe caldarâm
timp neîntâmplat timpul pierdut

fără niciun sens
cineva încerca să respire sub ape
până adormea
și noi exaltam ca și cum
moartea ne-ar fi murmurat
cuvinte de dragoste șoapte

de un timp ies la o țigară în parc
la braț cu șefa sufletelor triste
și de fiecare dată sângele meu se îngroașă
ochii îmi strălucesc pielea e albastră
ea îmi deschide venele și din mine picură senin
timpul trece firav și abia de îl percep
de undeva glonțul de fier
se furișează și mă lovește-n tâmplă

în sfârșit

(va urma)

[Nikol MerBreM]

"femeie întâmplată plutind", ca o durere pe umerii "călătorului dintre lumi"...

Drag,

Nikol

[Mihaela Popa]

text armonic, original, frumos, admirație!

[Petre Ioan Crețu]

Mulțumesc  Sofia, mulțumesc  Ana, pentru trecere și semn.

  Ioane, am  rașchetat „și azi”, dar am lăsat august șaptezeci și patru. Simt nevoia să localizez în timp întâmplarea, mai ales că e un ciclu al întâmplărilor...

[Ion Lazăr da Coza]

Aș renunța la acest reper contabilicesc: în august șaptezeci și patru 

Dar și la: și azi

Promite.

da Coza

[Valeria Merca]

Am citit și poemul, și comentariile oportune, de altfel... În Ardeal este o zicere: alduite, mânuri (a se citi mâini) multe! :) În traducere, mai multe mâini, la un loc, fac treabă bună! 

Fain, poemul! Succes la volumul Vânătorii de îngeri, care... e pe drumul cel bun! :)

[Sofia Sincă]

Până la mine, poemul a ajuns, bine/bun :)) Îmi place. Este revelator, armonic și trist, melancolic și original. Merge crescendo. Prin urmare, atenție, să mărești tensiunea în continuare, să scoți acel fior, fie el și rece, trist, dar să fie. E început în ultimele versuri. Cred că era mai bine să nu te fi oprit aici... Mi-e teamă să nu strivești fiorul.

Admirativ,

Sofi

[Petre Ioan Crețu]

Dragă doamnă  Mihaela, am modificat și am extirpat toate picurile din poezie.

Mulțumesc pentru trecere și comm.

[Mihaela Suciu]

Un vers mi-a reținut atenția: „înfloreau bocancii flori pe caldarâm”. Repetiția: picur, picuri cred că se referă la Pic. 

Știi ce-mi place însă cel mai mult? Asta: (va urma)!

[Petre Ioan Crețu]

Mulțumesc mult  Tudor, am modificat.

[Petre Ioan Crețu]

Mulțam  Vasilisia, ai dreptate și voi rectifica pe loc.