A câta oară,nu știu…

A câta oară nu știu, privesc de la ferești

Perechile de fulgi,poruncă sacr-a firii,

Moment în care cazi, pe coate și gândești

Ca om, la tot procesul supus dumnezeirii…

A câta oară nu știu, privesc singur din casă

La omătul care poetic mă cuprinde

Căci iarna a venit și brațele-și întinde

Peste o simplă fire, pe-un suflet se apasă.

A câta oară nu știu, văd…

Am vrut să-ţi spun

ce nu se poate spune într-o mie de ani

dar am ales ca tu să simţi şi să trăieşti păcatul meu

suntem diferiţi când umbrele se suprapun

căldura trupurilor noastre

topeşte zăpada dintr-o mie de ierni

simplul gest scutură stele de gheaţă

pe umerii aceloraşi umbre

ochii noştri două planete care se privesc căutând seninul

două puncte terminus în vieţile noastre secrete

am vrut să te cunosc aşa cum eşti

pe propria…

 Melaniei Briciu

2015 - ora zero sau pirueta perfectă în sine

…5 4 3 2 1

și un zero care așteaptă

(sau nu)

rostogolirea

îmbrățișarea scufundă abisul

cercul își mistuie miezul în flăcări

universul se dezbracă

grăbit

sau dispare

prea multe seisme

carnea mă…

De  pe-un deal mai răsărit

Vine iarna rostogol;

Vântul, un alt zăpăcit

Nu se lasă mai domol!

Suflă cu spor din rărunchi

Peste fulgii jucăuşi...

Ba şi-a luat cu el şi-un unchi

Care bate pe la uşi!

Ies şi eu în bătătură

Să-mi aduc vreo două…

Aș vrea să fiu un colț de lună,

Privind nostalgic spre pământ,

Aș ruga soarele s-apună,

Semnând, cu cerul, legământ,

Sau poate-aș vrea să fiu lumină

Țesută-n razele de foc,

Să alung ceața cea haină,

Prin clipe-albastre să-mi fac loc.

Aș vrea să fiu un bob de rouă,

Petale gingașe s-alint,

Să mă-nsoțesc, atunci când plouă,

Cu stropii firavi de argint...

Dar mai presus de…

nu vineri

poate luni să stingem de pe buze acelaşi sărut

marţi ne separăm spre seară ca două pahare după ciocnire

apoi vine miercuri avem  bilete rezervate împreună de rătăcire şi drumul

desfăcut de  la glezne înspre munţi

joi se răceşte ningem

ningem până-n dimineaţa duminicii

îngropăm sâmbăta în nămeţi

dar

nu vineri

vineri să fugim unul de altul

şi verificăm dacă distanţa care ne separă este egală

sau unul…

An Vechi, te du  în pace, lin!

- Crâmpei de tainic asfinţit -

Aşează-te în rând, spăşit,

Amic mi-ai fost, dar şi străin.

Mi-e albul dimprejur suspin,

La tâmple raze-a împletit;

An vechi, te du în pace, lin,

- Crâmpei de tainic asfinţit -

Răsari, An Nou, din gând senin:

Mai bun, mai blând, mai cumpănit!

Te-ntâmpinăm c-un bun venit,

Cu masa plină şi cu vin!

An Vechi, te du  în…

Îţi închin, cititorule,

acest poem simplu

din gânduri de nufăr şi ploi,

l-am găsit veghind la fereastra inimii

lângă o flacără incoloră.



N-am comori,

poate doar câteva pietre de râu

pe ele m-am odihnit într-o vară

când treceam spre pagina de carte

în care ţi-am scris numele

cu majuscule.



Lângă tine m-am trezit pasăre

săgetând văzduhul visului, …

glasul durerii trece prin mine 

foarte aproape de partea lăuntrică

unde-i sufletul  făcut grămadă

iarna curge prin pereți și-ajunge-n casa 

Ceaușescu a făcut blocuri subțiri și ieftine 

s-aude viscolul lumii de dincolo cum așterne albul pe fugă

pasul morții are un ecou ciudat 

când aproape când departe când aproape deloc

ai zice că merge tiptil să nu trezească pe nimeni la realitate

ai zice că zboară din cuib în cuib până-și…

Nevoia de tine, nevoia de noi

Așterne târzie o umbră firavă,

Pe pleoape lăsate,-ncărcate de ploi,

Pe-o rugă șoptită pe strună bolnavă.

Din foste dorințe se nasc tresăriri,

O clipă se frânge și moare uitată

Și false iluzii, iscând amintiri,

Revin obosite pe fruntea plecată.

Mă doare cuvântul ce nu ți l-am spus,

Rămas suspendat pe o filă de carte,

La fel ca sărutul pe buze depus,

Când șoapta măruntă…

Realitate şi visuri de Crăciun

E permis, să mai glumim

Viaţa s-o mai îndulcim

Şi s-avem spor, la urare:

La mulţi ani ! Şi bună stare...

Pe masa s-avem de toate

Ce să bem şi preparate,

Aşa cum o vorba vine:

Români voi,să trăiţi bine!?

-De vă pare, o insultă

Mai tăiem cincizeci la sută,

S-avem"dolofan" bugetul

Şi apoi vă spun secretul:

-Cât timp fi-vom noi la "manşă"

Mai tragem o…

Ţi-am scuturat salcâmii pe gene şi pe pleoape

sălbatică ninsoare pe crengi cu glas de vânt,

păstram în vise cerul, să ne rămână-aproape

de tot ce este verde şi creşte din pământ.

Ţi-am răvăşit tăcerea pe buze-obraji şi-n plete

speriat că mai există în ceruri mii de sfinţi,

ce-n nopţi fără de lună, ne dăruiesc regrete

lăsând ofrandă lacrimi în ochii lor cuminţi.

Am vrut să cadă stele pe câmp cu flori de maci

şi-n dimineţi…

Vălul rațiunii mă-nfășoară iară...

Unde-i romantismul, cu al său alai?

Mi-amintesc, prin lacrimi, de ultima seară,

Când, la braț cu luna, ne simțeam în rai.

Stele risipite se jucau, vioaie,

Cu lumina blândă, clipocind discret.

Chipul tău șăgalnic mirosea a ploaie,

De sub abanoșii îmbrăcați cochet.

Licurici sălbatici se prindeau în horă,

Întețindu-și vrajba, sub frunzele noi.

Dansul lor frenetic părea că…

După vreo șase zile

de olărit sub zborul rotund

al Duhului Sfânt

ar fi renunțat

ca-n locul zidirii din pământ

să-i dea doar transparențele 

viului,

dar acum semăna tot mai mult…

aşa era de frumoasă

de suplă ca tăişul de coasă

iubea cu disperare şi îţi lipea

sărutul hârşâit de tinichea

nu prea avea timp de poveşti

dar îţi purta un z să te zgâieşti

să-ţi dai printre dinţi cu oglinzi sparte

într-un remember aparte

 atât era de frumoasă

mlădie ca tăişul de…

un prund aproape descompus îmi amestecă pasul
cu uitarea
prin ochii mei se perindă pești
iar sub gheața subțire a Dunării
îmi odihnesc poveștile
nu le mai descos
nici pe tine nu te mai desfac
te prefer întreg
cum cartea în care mi-ai lăsat scrise poeme
să-mi amintească de fluturi pe roți
și balerine unse cu mir
într-un dans pe care doar eu pot să-l înțeleg

schimbul de vise
dincolo de pleoapele uitării
pe poante de balerină
în undele curbate ale unui urs
săbiile înfipte
pe față
pe dos
lerui ler
aplaudă soarele la apus
la trapez un cer
așteaptă la rând
să ningă
pe obrazul unui cerșetor
moș gerilă
predă ranița
lui moș crăciun

semnul inimii

întreg sfințit

la căpătâiul iernilor care trec prin mine

noaptea acestei lumi îl îngheață subit

mută înmormântez bucuria în pâinea amară

liniște la răscruce

absență în ecoul asemănărilor

zăvor

jumatate de gest

răceală silențioasă

durere vie

scrisoare cândva suflet cad din ochi în lumina zăpezii

nimeni

e frig

uneori strig în mine

privesc

rană de neatins

flacără din ce în ce mai…