apartamentu`opt

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

glasul durerii trece prin mine 

foarte aproape de partea lăuntrică

unde-i sufletul  făcut grămadă

iarna curge prin pereți și-ajunge-n casa 

Ceaușescu a făcut blocuri subțiri și ieftine 

s-aude viscolul lumii de dincolo cum așterne albul pe fugă

pasul morții are un ecou ciudat 

când aproape când departe când aproape deloc

ai zice că merge tiptil să nu trezească pe nimeni la realitate

ai zice că zboară din cuib în cuib până-și găsește locul 

s-apună

bătrânul n-are nicio vină îl știe pe constructor

o știe și pe doamna-n negru din pragul ușii

iarna o știe pe de rost 

a pus și el de-ale inimii pentru drum

câteva iubiri 

cu faptele bune-i cam relativă treaba

maldăre de gânduri inflamabile

încet vor lua foc la desprindere 

colecția de himere împreună cu drumurile din talpă

probabil vor arde toate

mai puțin acel ceva 

din care toate s-au desprins și spre care totul se îndreaptă

glasul durerii ușor se stinge 

”un bătrân își ia rămas-bun”

 opt-ul cade orizontal

[Sofia Sincă]

Trăim sub spectrul trecutului, chiar dacă ne dorim înnoiți. Adevărul este că suntem marcați de o perioadă neagră și nu va trece decât atunci când noi, aceștia mai vechi(nu te includ pe tine sau pe cei de seama ta) vom fi plecați. Doar atunci se vor stinge aceste fantasme, când vom elibera terenul.

Când  opt-ul cade orizontal?... O doamne! Atunci vom fi toți spre infinit.

Un prozo-poem interesant cu tentă eseistică.

Am citit cu interes.

Sofy