Pământul cuvintelor

[Vezi blog]

Am vrut să-ţi spun

ce nu se poate spune într-o mie de ani
dar am ales ca tu să simţi şi să trăieşti păcatul meu
suntem diferiţi când umbrele se suprapun
căldura trupurilor noastre

topeşte zăpada dintr-o mie de ierni
simplul gest scutură stele de gheaţă

pe umerii aceloraşi umbre
ochii noştri două planete care se privesc căutând seninul
două puncte terminus în vieţile noastre secrete
am vrut să te cunosc aşa cum eşti

pe propria planetă a sufletului tău
nu ştiu încă zborul ce trebuie să-l fac dincolo de gânduri
ştiu doar că tu mă aştepţi în fiecare anotimp
pământul cuvintelor noastre şi-a căutat rădăcinile
uneori privesc atât de departe încât îmi este teamă
să închid ochii

[x]

Multumesc Gina pentru lectura si apreciere!

Nu stiu dar inclin sa-ti dau dreptate!

Cu pretuire!

[gina zaharia]

Atât de frumos! Știi că cele două planete vorbesc? :)

Prețuire, George!

[x]

Multumesc Sofy pentru lectura si apreciere!

Un an nou fericit si multa sanatate!

[Sofia Sincă]

Cuvintele cu forța lor nemărginită pot cuprinde orice... totul. Dar nu pot simți așa cum simt inimile. Oricum te-ai făcut înțeles, George și sensibilitate ta străbate orice distanță, până dincolo de infinit.

Am citit cu deosebită plăcere.

Sofy