Au zburat fluturi în eternitate. Văzduhul

era plin de împletire de aripi, de petale  

şi albăstrele în jurul nostru. Priveam majori

acum cu (încă) un an,

cum cresc,

se înalţă-n soare,

strălucesc mlădiţe vii.

Sunt păsările acelea rare. Ne amintesc de noi - copii.

Copii în lanţul vieţii

prinşi de iureşul de clipe

mii şi noi, în anii

ce-au trecut, privim zâmbind.

Ei…

mi-ar trebui o mie de aripi

să fiu în zborul evadării tale

când fiorii nemărginirii…

deunăzi mergeam de-aiurea pe stradă

fără vreun sens anume

nici Dumnezeu nu știa unde voiam să ajung

puzderie de statui pe toată raza mea vizuală

privirea se lovea de piatră puneam atele să nu se rupă

străzile nu mai aveau nume 

inventam ceva spontan…

el se temea de orice boală mirosea

a parfum candid ca o apă minerală

ea iubea vinul alb efervescent

construise potecă spre el adiacent

își înghițea blazarea cu limonadă neîndulcită

dormea întors cu fața la perete acoperit de viața insipidă

îl suna iubirea cu mii de impulsuri

da ton de ocupat retoric la discursuri

ea îmbrăca o rochie decupată

i se lipea de sâni iubirea nefardată

din plete se scurgea un alfabet

el nu-l…

Tiptil,

tiptil pe drum de hoţi

iese noaptea din chiloţi…

În goliciunea ei,

zarifă,

ca-ntr- o scriptură apocrifă,

întunecimile-şi ascute

în descântat de ape mute.

Din coapsa-i brună,

fistichie,

goală,

curg stele…

Am crescut sub ochii tăi,

De la o picătură de rouă,

Până la un ocean întreg...

M-ai atins cu o petală de liniște

Și m-am metamorfozat.

Norul durerii și-a nins fulgii săi de cenușă

Și a lăsat în urmă răsăritul unui zâmbet.

E dimineața unui nou început!

Elbe, să-mi fie dor nu mai vreau 

de timpul pe care nu l-am trăit 

fiecare răsărit mă condamnă …

Era înalt cerul şi eu pe pământ, mic, inexistent,

nimic. Doar el m-a învăţat să deschid ochii,

să privesc. M-a luat de mână şi a plecat în zborul

fâlfâit de aripi pe care stăteam ghemuit.

N-aveam rău de înălţime, doar că îmi era frică

să plutesc singur dacă îmi va da drumul.

Trebuia să-l conving să ne găsim piscul nostru.

Să-mi aşez picioarele

şi el

să-şi aibă (văz)duhul…

Pădurea-i albită de un crin în floare,

Jarul din poveste iarăși ia amploare…

Fulgii de narcisism dezertor

din goluri imaculate

cum glasul iernaticilor senzori

ai albului ipostatic,

vioaie răsfrângere de zâmbete

pe buzele căilor

pornite să legene locul

nașterii Domnului.

Taine în straie de sfințenie

lipesc afișe cu chipuri de

rumenă prospețime

pe tâmplele nemărginirii.

Pulsează

aidoma liniștii scânteietoare

din glasul zăpezii

căreia mugurii bucuriei pure

îi…

Ai semănat iubirea în mine

Cu semințe de suflet,

Iar acum rodește,

Crescând în inima mea,

Precum o floare a dorinței.

Tulpina ei

Atinge cerul...

Plouă cu petalele delicate

În ființa mea.

Fiecare petală

Presară parfumul dragostei

Peste clipele vieții mele,

Peste sentimentele-mi dezgolite

De orice inhibiție sau ipocrizie.

Patima ta mă pârjolește

Ca o mare în…

Decembrie pare cu fum scrijelit

pe colţuri de cer mereu neştiute,

ninsori fără nume şi dor viscolit

zidesc printre vise firave redute.

Nefastă-mplinire cu frig şi zăpezi,

la poluri opuse emoţii se-ngână,

zadarnic te chinui în taină să vezi

steluţele albe topindu-se-n mână.

E linişte albă-ntr-un secol pustiu

din zori s-a oprit al iernii delir,

pe treptele şoaptei e foarte târziu

să scuture umbra parfum de…

Sunt bolnav de timp, dar nu tâmpit;

Timpanele mi s-au cam rablagit.

Ascultam, cândva, cum ies din pietre

Devoniene, gemete de fete.

Puneam, cu tact, urechile pe stânci

Şi mâ gândeam că fetele pe-atunci

N-aveau sub piele coaste-afurisite,

Ci doar diamantine pofte…

sub pleoape întuneric

clipesc

te zăresc rezemat de-un gând

nu ştiam de-ţi sunt potecă

netezesc cu podul palmei un loc

privești spre nimic

în toată liniștea mea

nimeni nu știe că pot asculta

plânsul din cuvinte

cine eşti tu 

de atingi aura lor?

tresar 

te privesc din spatele…

puteam să zâmbesc

să aştept dimineaţa

în faţa inimii

larg deschise

puteam să călăresc curcubeul

câteva secunde în plus

faţă de oricine altcineva

cândva

soarele din fereastra mea

nu avea răni sângerânde

şi nici luna

atâţia lupi urlători

lumea părea un tren regal

(fără destinaţie)

în care aveam un bilet

la geam

rezervat pe viaţă

pe…

eram trei acasă 

toți doamne eram și mama ne număra în fiece seară

pentru liniștea ei sufletească 

încă eram 

dorului de ducă nu-i ieșiseră mustățile 

sub pătura aceea caldă încă mai aveam nopți

și vise de lăsat

decembrie era alb până-n măduva zilelor

bătrâna ne aștepta și ea cu ce mai avea prin casă

ne lustruia zmeii și-apoi îi punea la uscat

pe marginea timpului 

să nu se piardă…

Timpul a suflat peste mine. Mi-a împrăştiat

secundele în clipe aruncate la distanţă de băţ.

Băţul în care-şi sprijină anii din păr, strânşi.

Culeg fructele clarvăzător, să-mi fac dulceaţă.

Să simt mirosul când adie vântul

şi gustul când cade ploaia, să le adune.

Să mă adune în râul molcom coborât

la vale să-mi întâlnesc Sufletul.

Şi-a întins cerul pe pământ şi mă aşteaptă.…